Aprovizionarea cu petrol și gaze în momentul crizei turcești

Joseph Dutton, Universitatea din Exeter

Consecințele și miza loviturii de stat militare eșuate care a urmărit, în noaptea de 16 spre 17 iulie, răsturnarea președintelui Recep Tayyip Erdogan, se extinde cu mult dincolo de granițele Turciei. Poziția centrală ocupată de această țară în domeniul transportului de petrol și gaze conferă acestui eveniment o dimensiune geopolitică.

Aflată în Europa și Orientul Mijlociu, Turcia, cu rutele sale de export care leagă Asia Centrală de restul lumii, reprezintă un centru din ce în ce mai esențial în furnizarea de resurse energetice.

În urma loviturii de stat eșuate, transportul maritim pe Bosfor - care leagă Marea Neagră de Mediterana - a fost astfel oprit din motive de securitate, înainte de a fi redeschis destul de repede. Dacă circulația hidrocarburilor a fost, așadar, doar ușor perturbată de această tentativă de putch, perspectiva unei instabilități politice prelungite ridică totuși îngrijorări cu privire la problemele de livrare a acestor materii prime.

Petrol din Irak și Azerbaidjan

Două conducte majore traversează Turcia pentru a ajunge la portul petrolier Ceyhan, situat în partea mediteraneană a țării. Una începe de la Baku, capitala Azerbaidjanului, o țară foarte bogată în petrol, și apoi trece prin Georgia. Celălalt, care aduce petrol din Kirkuk în nordul Irakului, a văzut deja perturbări în urma luptelor implicate de rebeli ISIS și kurzi și a conflictelor dintre Bagdad și guvernul kurd.

Când aceste două conducte funcționează la capacitate maximă, pot transporta în total 2,7 milioane de barili pe zi (aprovizionarea globală cu petrol este de peste 88 de milioane de barili pe zi).

Situată la gura Mării Negre, Turcia joacă, de asemenea, un rol cheie în comerțul petrolier maritim. Astfel, 3% din producția mondială de petrol și derivații săi tranzitează, din Rusia, Ucraina și Asia Centrală, prin Bosfor.

Gaz rusesc

Turcia este, de asemenea, un centru de tranzit important pentru importurile de gaze naturale în Europa. Gazoductul Blue Stream, care traversează Marea Neagră din Rusia, a transportat 14,7 miliarde m³ de gaz în 2013, sau 9% din gazul pe care Moscova l-a furnizat Europei în același an. Construcția Blue Stream datează de la începutul anilor 2000, pentru a face față dificultăților tot mai mari de aprovizionare care afectează gazul care a trecut apoi prin Ucraina și Belarus. Recenta criză ucraineană a arătat cât de imposibil a devenit Turcia.

În anii următori, va trebui să ne luăm în calcul cu proiectul coridorului de gaze din sud planificat pentru 2018 și care va transporta gazul azer prin Turcia; construcția viitoarei conducte de gaz Turkish Stream, care va trece prin Marea Neagră, va face posibilă ocolirea Ucrainei și mai departe.

Poziția cheie pe care Turcia o ocupă în domeniul resurselor energetice, precum și în problemele teritoriale, face din această țară un partener extrem de strategic pentru Uniunea Europeană. Discuțiile cu privire la calitatea de membru au început în 2005.

Situația actuală poate fi întotdeauna citită în această lumină: unii nu au omis să sublinieze discreția Bruxelles-ului în timpul valului de represiune care a urmat loviturii de stat eșuate; pare greu să te enervezi pe Istanbul, care ocupă o poziție centrală în aprovizionarea cu energie a Europei.

Un partener instabil și esențial

Dacă președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat că Turcia nu este „în măsură să devină membru al UE” după evenimentele recente care au zguduit țara, actuala criză a migranților și îngrijorările legate de aprovizionarea cu energie împiedică orice atitudine excesiv de rigidă din partea europenilor.

În dorința sa de a se elibera de dependența sa de gazul rusesc, UE trebuie să-și dezvolte aprovizionarea din Asia Centrală prin coridorul de gaze din sudul Europei, sporind în același timp achizițiile sale de pe piață. În același timp, se așteaptă ca Moscova să își redirecționeze exporturile de gaze din Ucraina, utilizând mai mult fluxurile sale care trec prin Turcia și conducta Nord Stream din Germania.

Prin urmare, este puțin probabil ca relațiile dintre Uniunea Europeană și Turcia să se schimbe în viitorul apropiat, chiar dacă Erdogan intensifică puțin mai mult represiunea. Dar având în vedere instabilitatea politică a regiunii legată de terorism care ar putea amenința sectorul energetic turc, Bruxelles are toate motivele să fie îngrijorat.

Joseph dutton

Joseph Dutton primește finanțare de la UK Energy Research Center (UKERC).