Aritmii joncționale (boala Bouveret)

Boala Bouveret este definită de o tulburare a ritmului cardiac caracterizată printr-o accelerație intensă, inclusiv atacuri bruște de tahicardie. Doctissimo vă spune mai multe despre această boală cardiacă.

Care este boala Bouveret ?

Boala Bouveret este o tahicardie joncțională. Se caracterizează prin atacuri de tahicardie supraventriculară paroxistică (TPSV) la 150/min sau chiar 200/min, care încep și se opresc foarte brusc. Atacul tahicardiei poate dura de la câteva minute la câteva zile.

Browserul dvs. nu poate reda acest videoclip.

Cine este îngrijorat ?

Boala Bouveret afectează tineri, fără boală de bază sau cei cu boli de inimă, cu un risc semnificativ de decompensare. Dar boala poate afecta și ea o inimă sănătoasă.

Cauzele bolii Bouveret

Se datorează la o microentrare în nodul atrioventricular.

Cel mai adesea tahicardie supraventriculară paroxistică apare pe o inimă sănătoasă. Uneori medicul află:

Boală cardiacă valvulară;
Cardiotiroză;
O inimă pulmonară cronică;
Sindromul Wolff-Parkinson-White. Acesta este un sindrom pre-excitație electrică: există o cale anormală de conducere între atriu și ventricul care duce la depolarizarea prematură a ventriculului.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează în primul rând pe descrierea simptomelor de către pacient. Este apoi confirmat de electrocardiogramă (ECG), dar numai într-o perioadă de criză. În afară de convulsii, urmele electrocardiogramei sunt normale.

Simptome

Pacientul simte:

De palpitații;
A angoasa;
De dureri în piept;
Uneori suferă de sincopă sau slăbiciune (scurtă pierdere a cunoștinței).

Sfârșitul tahicardiei este brusc și este însoțit de:

Derâgâială;
De căscat;
Deemisie de urină abundentă.

Tratamentul bolii Bouveret

Tratamentul este necesar atunci când atacurile de tahicardie sunt grele și recurente. Când sunt rare și nu durează mult, nu este necesar niciun tratament, deoarece boala tinde să dispară de la sine.

Ce trebuie făcut în caz de criză ?

Pentru a pune capăt unei crize, încercăm mijloace mici:

Exerciții de respirație sau de înghițire;
Compresie de 30 de secunde a globilor oculari sau glomus sino-carotidian;
Bea apă cu gheață.

În caz de eșec, a tratament medical este necesar:

Sedative injectabile: Atarax IM;
Adenozină trifoforică (ATP sau Striadyne IV);
Digital rapid;
Amiodaronă IV, verapamil IV (Isoptin);
Ss-blocant IV;
Stocarea electrică externă sau stimularea endocavității.

Dacă tratamentul medicamentos este insuficient, ablația percutanată prin radiofrecvență a căilor de conducere anormale poate fi efectuat în centre foarte specializate. Această tehnică implică plasarea unei sonde de la pliul inghinal până la inimă, unde îi permit valurile „arde” zona responsabilă de boală.

Prevenirea aritmiilor joncționale

Tratamentul preventiv este adesea necesar pentru a evita reapariția:

Sedative;
Verapamil (Isoptin);
Blocante beta;
Amiodaronă.