Beanpole

PRIMEUR
Ieșire
Vineri 21 februarie 2020

SUCCES
Leningrad, imediat după asediul orașului, în toamna anului 1945. Iya este predispusă la convulsii, cauzate de sindromul de șoc post-traumatic.

ESENŢIAL
al săptămânii

text
Luc Chaput

Un tânăr își invită prietenul în moșia părinților săi, pentru a o prezenta. În jurul mesei dintr-un conac din vechiul regim, tensiunea este palpabilă. Kantemir Balagov îl filmează, lăsând în sarcina actorilor să arate distanța socială și emoțională care le separă personajele.

Multă vreme, cinematografia rusă și sovietică a fost construită între doi poli, Moscova, capitala și megalopola din care provin majoritatea filmelor cu buget mare, iar Leningradul a devenit din nou Saint Petersburg, un oraș mai îndreptat spre Europa de la Petru Marele, care a favorizat filmele de artă, inclusiv cele ale lui Alexander Sokourov (Arh. Rus).

Inspirat de povestea documentară Războiul nu are chipul unei femei al laureatului Premiului Nobel din 2015 Svetlana Alexievich, acest tânăr realizator de 28 de ani, confirmă astfel locul său recent în istoria cinematografiei și în cea mereu reînnoită a cinema de război și pace.

Tânărul regizor rus Balagov care își dovedise marele talent în Tesnota (A Cramped Life) în 2017, abordează perioada de victorie post-Aliată, când totul trebuie reconstruit în URSS. Iya și Masha sunt două persoane reprezentative pentru munca, altruismul și curajul acestei jumătăți de lume în timpul acestui lung conflict. Echalas, o blondă înaltă, oarecum incomodă a cărei poreclă este titlul filmului, a suferit traume ca luptător antiaerian care are ca rezultat crize epileptice în care domină un sunet strident. Prietenul și colega ei de luptă, o roșcată mai inventivă, a venit să o întâlnească la Leningrad în toamna anului 1945. Scenaristii Balagov și Alexander Terekhov folosesc spitalul pentru veterani ca loc de prezentare și vindecare a acestor traume fizice și psihologice. Aceste leziuni au lovit personalul și pacienții deopotrivă într-un recent oraș de asediu de 900 de zile.

Camera Ksenia Sereda, un tânăr director de fotografie în vârstă de 24 de ani, se plimbă prin aceste coridoare mari, aceste camere sau aceste camere mici de apartamente comunitare în care interacțiunile sunt complicate și mai mult de apropierea oamenilor. Regizorul traversează aceste diferite povești în jurul celor doi prieteni până când întâlnesc puncte, inclusiv scena descrisă mai sus. Distanța ontologică dintre proletarii apartamentelor și nomenklatura în privilegiile sale de conac este atunci patentă. Secvențe în care dominanții roșu și verde se opun sau se combină într-un mediu de oraș care favorizează, de asemenea, gri și diferite nuanțe de maro.

Interpretarea modulată și fin reglată între cele două actrițe Viktoria Miroshnichenko și Vasilisa Perelygina în cele două roluri principale face ca aceste alegeri dificile să fie copleșitoare în fața suferinței omniprezente și a noii vieți sperate într-o codependență emoțională. Inspirat de povestea documentară Războiul nu are chipul unei femei al laureatului Premiului Nobel din 2015 Svetlana Alexievich, acest tânăr realizator de 28 de ani, confirmă astfel locul său recent în istoria cinematografiei și în cea mereu reînnoită a cinema de război și pace.

FIȘĂ TEHNICĂ PARȚIALĂ

Producție
Kantemir Balagov

Sex (e)
Dramă

Origine
Rusia

An: 2019 - Durată: 2 ore 17 min

Limbă (limbi)
V.o.: Rusă; s.-t.a. sau s.-t.f.
O fată înaltă
Dylda

Dist. @
[Kino Lorber]

Clasament
Toate publice

În cameră (e) @
Cinema Muzeul
Park Cinema
[Cinema modern/program neregulat]

STELE CĂZĂTOARE
★★★★★ Excepţional. ★★★★ Foarte bine. ★★★ Bine.
★★ Cale. ★ Rău. 0 Nu.
½ [Între două părți]