Protecția mucoasei la pacienții cu boală de reflux gastroesofagian neeroziv

gastroesofagian

Boala de reflux gastroesofagian este o boală răspândită în țările occidentale, care se caracterizează prin simptome de arsuri la stomac. Până la 26% din populația generală raportează săptămânal simptome de arsuri la stomac. În ultimul deceniu, s-a demonstrat că există două fenotipuri diferite de GERD. Unii pacienți cu GERD au leziuni marcate ale mucoasei esofagiene (esofagită erozivă), dar majoritatea (până la 70%) dintre pacienții cu GERD au mucoasă normală macroscopic la endoscopie. În aceasta din urmă, vorbim de reflux neeroziv.

Inhibitorii pompei de protoni sunt tratamentul ales pentru GERD și vindecă 80-85% din leziunile esofagiene. Cu toate acestea, IPP sunt mai puțin eficiente în ameliorarea simptomelor la pacienții cu RNE decât la cei cu esofagită erozivă. Un studiu la scară largă realizat de Asociația Gastroenterologică Americană a constatat că, în ciuda utilizării IPP, peste 55% dintre persoanele cu reflux încă raportează o perturbare prelungită a calității vieții. Această populație a inclus atât pacienți cu reflux eroziv, cât și non-eroziv.

Reflux neeroziv sau RNE

Un studiu recent a constatat că chiar și refluxul non-acid la pacienții cu RNE poate provoca modificări histopatologice (prezentate folosind un microscop electronic și microscop cu lumină). Dilatarea spațiului intercelular între celulele epiteliului esofagian este un marker pentru esofagita microscopică la pacienții cu RNE. Spațiul intercelular duce la o permeabilitate crescută, care favorizează pătrunderea în submucoasa esofagiană a ionilor de hidrogen și a altor substanțe, cum ar fi pepsina. Aceste substanțe ajung astfel la fibrele nervoase și apoi declanșează simptomele tipice ale arsurilor la stomac.

Tratamentul ideal pentru pacienții cu RNE ar trebui să fie nu numai pentru a inhiba secreția gastrică, ci și pentru a gestiona toate caracteristicile fiziopatologice descrise. S-ar putea forma apoi o barieră împotriva componentelor agresive ale refluxului (inclusiv pepsina), favorizând astfel repararea mucoasei. Pentru a atinge aceste obiective, a fost dezvoltat un dispozitiv medical care constă dintr-o combinație de acid hialuronic și sulfat de condroitină.

Această combinație oferă protecție și ajută la repararea deteriorării mucoasei esofagiene. Poloxamer 407, o substanță bioadezivă, permite acidului hialuronic și sulfatului de condroitină să rămână pe suprafața peretelui esofagian și asigură astfel un efect protector prelungit.

Intr-un studiu dublu-orb, am randomizat 154 de pacienti cu RNE pentru a primi placebo sau tratament cu acid hialuronic si sulfat de condroitina in combinatie cu o doza standard de IPP timp de 2 saptamani. Simptomele (arsuri la stomac, regurgitare, dureri retrosternale, gust acru în gură) și calitatea vieții legate de sănătate au fost determinate înainte și după tratament.