Cadrul de reglementare

Diferitele regimuri hidroenergetice

Instalațiile hidroelectrice sunt supuse legii din 16 octombrie 1919 privind utilizarea energiei hidraulice, care stabilește un regim de concesiune dincolo de o putere de 4.500 kW și autorizația de mai jos. Ele sunt, de asemenea, supuse legislației în domeniul apelor, codificate în Codul mediului, în aplicarea secțiunii 5.2.2.0 din nomenclatorul instalațiilor, structurilor, lucrărilor și activităților (IOTA) care fac obiectul autorizării sau declarației în conformitate cu legea apelor.

Drepturile la apă sau drepturile de utilizare a apei ca forță motrice

Articolul 1 din legea din 16 octombrie 1919 prevede că „nimeni nu poate dispune de energia mareelor, lacurilor și râurilor, indiferent de clasificarea lor, fără o concesiune sau autorizație din partea statului”. Această lege definește două regimuri de funcționare pentru centralele hidroelectrice:

Regimul de autorizare (4,5 MW)

Peste o putere de 4.500 kW, se aplică regimul de concesiune.

În cadrul acestui regim, instalațiile (baraj, canale de alimentare și evacuare, penstocks, teren inundat etc.) aparțin statului care delegă construcția și exploatarea acestora către un concesionar pe baza unui notebook. Legislația privind apa este pusă în aplicare prin procedurile și textele de aplicare a legii din 1919, specifice concesiunilor. Acest regim nu privește micii producători, puterea centralei lor fiind în general mai mică de 4.500 KW.

Drepturi bazate pe titlu

Ce este un drept sau o lucrare întemeiată în titlu ?

Drepturile bazate pe titlu sunt drepturi specifice de utilizare a apei, exceptate de la procedura de autorizare sau reînnoire. Lucrările care beneficiază de aceste drepturi se spun „lucrări fondate în titlu"sau"fabrici cu existență legală„.

Aceste drepturi de utilizator își derivă caracterul „perpetuu” din faptul că au fost emis înainte de stabilirea principiului autorizării acestor lucrări pe cursurile de apă.

Pe căile navigabile de stat, acestea sunt drepturi dobândite înainte de Edictul de la Moulins din 1566, edict regal care a consacrat pentru prima dată inalienabilitatea domeniului coroanei (astăzi „domeniu public”) din care făceau parte râurile navigabile sau plutitoare. Această inalienabilitate a implicat, prin urmare, necesitatea obținerii unei „autorizații” care să stabilească un „drept” de instalare a unei prize de apă, a unei mori etc. pe aceste râuri. Edictul a recunoscut totuși drepturile dobândite anterior prin scutirea acestora de la autorizare.
Pe cursurile de apă nestatane, acestea sunt drepturile de moară, iazuri, irigații, livrate sub regimul feudal de către domnii înainte de revoluție și că noaptea de 4 august 1789 nu a fost abolită, nici răscumpărată de la domni.

Nu este întotdeauna ușor să dovediți existența unui drept bazat pe titlu și să determinați puterea autorizată anterior pe site. Acest lucru necesită cercetări în arhivele istorice (harta Cassini, arhivele departamentale, cadastru etc.).

Rețineți, totuși, că dacă o lucrare este considerată a fi în ruină de către serviciile de stat, drepturile de apă cad și un nou proces de solicitare a autorizației este necesar.

Politica privind apa se aplică lucrărilor întemeiate în titlu

Lucrările fondate în titlu, chiar dacă sunt acoperite de un drept perpetuu pentru o anumită utilizare, sunt totuși depus la poliția de apă ca orice lucrare autorizată.
Cerințe suplimentare pot fi stabilite prin decret prefectural atunci când păstrarea intereselor de gestionare echilibrată a apei enumerate la articolul L.211-1 din Codul de mediu o justifică.

Atunci când o lucrare întemeiată pe titlu este pusă din nou în funcțiune, toate cerințele necesare pentru a asigura respectarea normelor actuale pentru conservarea mediilor acvatice și gestionarea echilibrată a apei pot fi, de asemenea, stabilite prin decret prefectural. Prin urmare, este necesar să informați prefectul cu privire la orice proiect de reabilitare cu toate elementele necesare pentru a judeca respectarea suficientă a normelor actuale privind debitul rezervat sau continuitatea ecologică, în special.

În orice caz, articolul L. 214-6 din codul de mediu modificat prin ordonanța de simplificare din 18 iulie 2005 le asimilează lucrărilor autorizate sau declarate sub poliția de apă, ceea ce permite, dacă este necesar, impunerea unor cerințe suplimentare.

Obligațiile de mediu

Orice proiect legat de apă este încadrat la nivel european de Directiva-cadru privind apa (DCA) și de Directiva habitate și, la nivel național, de Legea privind apa și mediile acvatice (LEMA), pentru a protejarea și restaurarea mediilor acvatice și a biodiversității asociate. LEMA este codificat în Codul mediului, în aplicarea secțiunii 5.2.2.0 din nomenclatura instalațiilor, structurilor, lucrărilor și activităților (IOTA), sub rezerva autorizației sau declarației.

Sunt implementate diferite măsuri pentru a minimiza impactul centralelor hidroelectrice asupra mediului natural (râu) și ecosistemelor (pești și sedimente):

menținerea unui debit biologic minim în flux (DMB), cunoscut sub numele de „debit rezervat”, garantând permanent circulația speciilor acvatice și continuitatea ecologică a cursului de apă. Acest debit rezervat nu trebuie să fie mai mic de o zecime (1/10) din modulul cursului de apă pe care este instalat digul sau barajul. Debitul rezervat poate varia în funcție de perioada anului și, în anumite condiții, poate fi turbinat.
protecția vieții acvatice în creștere și cădere prin instalarea dispozitivelor de trecere:
- alerga: peștele trece, ocolește râurile
- debit în aval: planuri de rețele care împiedică trecerea peștilor către turbină, instalarea de turbine ihtiocompatibile
Tranzitul sedimentelor în aval de râu prin intermediul structurilor de descărcare (supape, supape), cel mai adesea automatizate.

Acordul de angajament pentru dezvoltarea energiei hidroenergetice durabile

Jean-Louis Borloo a semnat, miercuri, 23 iunie 2010,„Acord de angajamente pentru dezvoltarea unei hidroelectricități durabile în coerență cu refacerea mediilor acvatice ”, cu reprezentanți ai aleșilor, producători de hidroelectricitate, asociații și fundații pentru protecția mediului, asociații pentru energii regenerabile și asociația pescarilor profesioniști de apă dulce.

Acest Acord de angajament este rezultatul unei duble observații:
- Este necesar să dezvoltăm hidroelectricitatea pentru a satisface nevoile noastre de energie și pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice;
- Această dezvoltare poate fi realizată numai dacă mediile naturale sunt respectate până la provocările reprezentate de păstrarea funcțiilor și starea lor bună.

Rezultatul Forumului de mediu Grenelle și 18 luni de muncă între diferitele colegii, în 2010 acest Acord de angajament a constituit o bază comună împărțită între reprezentanții aleși ai teritoriilor, companiile producătoare de energie electrică, asociațiile și ONG-urile pentru protecția mediului și pescari, care s-au întâlnit de zece ori în 2008 și 2009. Această masă rotundă a avut ca rezultat semnarea Acordului de angajament la 23 iunie 2010, care stă la baza doctrinei ministerului.

Produs al Acordului de angajament, Ghid „Către centrala electrică din secolul XXI” oferă condiții tehnice standard pentru a dezvolta noi facilități exemplare, eficiente din punct de vedere energetic și ecologice