Borzoi

Alte nume: Ogarul de vânătoare rusesc sau ogarul rusesc
Numele original: Russkaya Psovaya Borzaya
Tara de origine: Rusia
Grup: Ogar
Standard: Standardul FCI nr. 193

educație

Calitățile lui Borzoi

Temperamentul Borzoi

Borzoi în viața de zi cu zi

Caracteristicile lui Borzoi

Borzoi: pentru cine ?

Informații Borzoi

Borzoi, cunoscut și sub numele de Greyhound de vânătoare Russse sau Russkaya Psovaya Borzay, a fost o parte integrantă a culturii și istoriei naționale rusești timp de nouă secole. Se spune că povestea sa este strâns legată de cea a lui Ivan cel Groaznic. Într-adevăr, când a prins Kazan în 1552, notorii din regiune au trebuit să se exileze spre Volga, luându-și cu ei ogarii pentru vânătoare. Acolo și-ar fi încrucișat Sloughis-ul cu rase indigene cu păr lung.

Rapid și puternic, Borzoi a fost folosit imediat pentru vânătoare, fie împotriva lupului, pe care l-a prins în cursă și l-a imobilizat pe pământ, fie pentru alte jocuri rapide, cum ar fi căprioarele, iepurii și mistreții. Poate ajunge la 50 km/h.

Printre proprietari și fermieri se aflau mulți oameni celebri, inclusiv țari și poeți: Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Nicolae al II-lea, Pușkin, Turgenev. Cronica franceză a secolului al XI-lea mărturisește că trei Borzois au urmat-o pe fiica Marelui Duce de Kiev Anna Iaroslavna când a ajuns în Franța pentru a deveni soția lui Henric I.

Crearea celebrului reproducător „Pershinskaya okhota” de către faimoșii crescători Marele Duce Nicolaï Nicolaievitch și Dimitri Valtsev a avut o mare importanță. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, Borzoi poate fi văzut în cele mai mari ferme din Europa și America. A fost expus la Londra în 1871.

Astăzi, este crescut și ca un câine de plăcere, deși cursele sunt dedicate acestuia. În rusă, Borzoi este un termen generic pentru toți ogarii. Dar în cinofilie, acest nume desemnează o singură rasă specifică.

Dimensiune greutate

Standard FCI nr. 193 (22.11.2006)

TRADUCERE: Tatiana Dreier (RKF) și prof. R. Triquet (2001). Revizuit de R. Triquet (2006).

DATA PUBLICĂRII STANDARDULUI ORIGINAL VALABIL: 25.10.06.

UTILIZARE: Vânător de ogar, câine alergător și alergător.

CLASIFICARE F.C.I.:

Grupa 10 - Ogarii.

Sectiunea 1 - Ogarii cu păr lung sau cu franjuri.

Fără încercare de lucru.

ASPECTUL GENERAL

Câine de aspect aristocratic, de dimensiuni mari, cu o constituție atât slabă, cât și robustă, de construcție foarte puțin alungită. Femelele sunt în general mai lungi decât masculii. Oase puternice, dar nu masive. Oasele sunt destul de plate. Musculatura slabă, bine dezvoltată, mai ales pe coapse, dar nu ridicată. Armonia formelor și a mișcării este esențială.


PROPORȚII IMPORTANTE:

- La masculi înălțimea la greabăn este egală sau abia mai mare decât cea de la vârful crestăturii până la sol.

- La femele aceste înălțimi sunt egale.

- Înălțimea la greabăn ar trebui să fie puțin mai mică decât lungimea corpului.

- Înălțimea pieptului este aproximativ egală cu jumătate din înălțimea greabănului.

- Lungimea botului, de la oprire până la vârful nasului, este egală sau ușor mai mare decât cea a craniului, de la occiput la oprire.


COMPORTAMENT/TEMPERAMENT:

În viața sa de zi cu zi, Borzoi are un caracter calm și echilibrat. La vederea jocului, el devine brusc entuziasmat. Are o vedere puternică, capabil să vadă foarte departe. Reacția sa este impetuoasă.

Văzută de sus ca și de profil, slabă, lungă, îngustă, aristocratică. Privite în profil, liniile craniului și ale botului formează o linie lungă, ușor convexă, linia regiunii sincipitale (creasta sagitală) fiind dreaptă sau ușor oblică către protuberanța occipitală bine marcată. Capul este atât de elegant și de uscat încât venele mari apar sub piele.

REGIUNEA CRANIALĂ:

- Craniu: Craniu îngust; văzut de sus: alungit în oval; văzut în profil: aproape plat.

- Stop: Foarte puțin marcat.

REGIUNEA FACIALĂ:

- Nas: mare, mobil, care iese considerabil din maxilarul inferior.

- Bot: lung, umplut pe toată lungimea sa, ușor arcuit lângă nas.

- Botul: lungimea botului de la oprire până la vârful nasului este egală sau puțin mai mare decât cea a craniului, de la occiput până la oprire.

- Buze: Subțiri, uscate, bine îmbinate. Marginile pleoapelor, buzelor și nasului sunt negre, indiferent de culoarea hainei.

- Fălci/dinți: maxilarul inferior puternic. Dinții albi, puternici; articulat în foarfece sau clește.

- Ochi: mari, expresivi, ușor roșii cu capul, alune închise sau de culoare maro închis, în formă de migdale, dar nu înclinate, așezate oblic.

- Urechi: mici, subțiri, mobile, așezate deasupra liniei ochilor și în spate, direcționate aproape spre ceafă atunci când câinele nu este atent. Vârfurile urechilor sunt situate aproape una de cealaltă sau îndreptate în jos de-a lungul gâtului și lipite de el. Când câinele este alert, urechile sunt duse mai sus și în lateral sau înainte; uneori una sau ambele urechi sunt erecte în „urechi de cal”.

Lung, slab, turtit lateral, musculos, ușor arcuit, niciodată purtat sus.

- Greier: Nemarcat.

- Spate: lat, muscular, elastic. Spatele formează cu rinichiul și crupul o arcadă care este mai pronunțată la bărbați. Cel mai înalt punct al acestui arc este în fața mijlocului rinichiului sau în regiunea primei sau a 2-a vertebre lombare.

- Lume: lung, proeminent, muscular, moderat larg.

- Crupă: lungă, largă, ușor înclinată. Lățimea crestei măsurată între proeminențele oaselor iliace nu trebuie să fie mai mică de 8 cm.

- Piept: De secțiune ovală, nu îngustă, însă nu mai lată decât crupă, înaltă, bine dezvoltată în lungime, voluminoasă, coborând aproape până la nivelul coatelor. Deoarece regiunea omoplatului este mai plată, pieptul se lărgește treptat spre coastele false, care sunt scurte, ceea ce, vizualizat în profil, formează o schimbare a pantei. Coaste sunt lungi, ușor proeminente. Pieptul iese ușor din articulația scapulo-humerală.

- Burta: Bine înfășurată. Linia de jos se ridică brusc spre burtă.

Falce sau sabie, asezate jos, subtire, lunga. Trecut între membrele posterioare, trebuie să ajungă la proiecția osului iliac; este mobilat cu o pană abundentă. Când câinele se află în stația liberă, biciul cade. În acțiune, este ridicat, dar fără a depăși nivelul spatelui.

MEMBRII ANTERIORI:

Slab, musculos, văzut din față perfect drept și paralel. Înălțimea membrelor anterioare de la cot la sol este egală cu sau puțin mai mult de jumătate din înălțimea la greabăn.

- Umeri: omoplații sunt lungi și înclinați.

- Brațul superior: moderat înclinat, lungimea acestuia este abia mai mare decât lungimea omoplaților. Unghiul articulației scapulo-humeral bine pronunțat.

- Coate: Se află în planuri paralele cu planul mediu al corpului.

- Antebraț: slab, lung, de secțiune ovală, îngust văzut din față, văzut din profilul larg.

- Pastern: Ușor oblic la sol.

TRIMESTRI:

Văzut din spate - drept, paralel, puțin mai larg separat decât membrele anterioare. Când câinele este în picioare liber - verticala coborâtă a tuberozității ischiale ar trebui să treacă în fața centrului cârligului și a metatarsianului.

- Coapse: bine musculos, lung, asezat oblic.

- Coapsa inferioară: lungă, musculară, plasată oblic. Articulațiile femoro-tibiale și tibiotarsiene bine dezvoltate, largi, uscate; unghiurile trebuie să fie bine marcate.

- Metatars: Nu este lung, plasat aproape vertical.

Toate articulațiile sunt bine înclinate.

Uscat, îngust, de oval alungit, numit „picioarele iepurelui”, arcuit, cu degetele strânse. Unghiile lungi și puternice care ating pământul.

În afara vânătorii, mersul tipic Borzoi este trotul extins, ușor, foarte suplu și aerisit; în timpul vânătorii, galop de încărcare extrem de rapid, cu pași mari.

PĂR: Mătăsos, moale și suplu, ondulat sau care formează bucle scurte, dar niciodată mici bucle strânse. Pe cap, urechi și membre, părul este satinat (mătăsos, dar mai greu), scurt, bine așezat pe corp. Pe corp, părul este destul de lung, ondulat; pe regiunile omoplaților și pe crupă formează bucle mai fine; pe coaste și coapse părul este mai scurt; părul care formează franjurile, pantalonii și coada cozii sunt mai lungi. Părul de pe gât este dens și abundent.

CULOARE: Combinație de toate culorile, dar niciodată cu albastru, maro (ciocolată) și toți derivații acestor culori. Toate culorile pot fi uniforme sau pițigoi. Bretonul, pantalonii, pantalonii cozii sunt considerabil mai ușori decât culoarea de fundal. Pentru culorile cărbune, masca neagră este tipică.

Înălțimea la greabăn căutată - 75 până la 85 cm pentru bărbați, 68 până la 78 cm pentru femele. La bărbați, înălțimea la greabăn este egală sau puțin mai mare decât cea de la vârful crestăturii până la sol. La femele aceste înălțimi sunt egale. Subiecții care depășesc dimensiunea maximă sunt admiși cu condiția salvării morfologiei tipice.

Orice abatere de la cele de mai sus trebuie considerată o eroare care va fi penalizată în funcție de gravitatea acesteia și, în special:

- Mic, purtat neobișnuit. Lipsa unui PM2.

- Lipsa premolarilor 1 sau a molarilor 3 nu este luată în considerare.

- Petele de același ton cu culoarea de fundal.


DEFECTE GRAVE:

- Aspect îndesat; trunchi scurt.

- Stop foarte marcat.

- Arce zigomatice foarte marcate.

- Occiput nemarcat.

- Lipsa PM3, PM4 (maxilarul inferior), M1 (maxilarul superior), M2.

- Scufundat, galben sau clar; ochi înclinați (deschiderea palpebrală prea îngustă); a treia pleoapă vizibilă.

- Gros, grosier, cu capete rotunjite.

- Prezența pălării.

- Saggy, spate drept pentru bărbați.

- Înghițit, insuficient răsturnat.

- Aspru; în acțiune căzând în jos.

- Unghiul scapulo-humeral prea deschis (umărul drept).

- Coate în sau în afara.

- Secțiunea rotundă a antebrațului. Orice abatere a antebrațului.

- Sferturile posterioare supraangulate sau angulația prea dreaptă.

- Strâns din spate sau înălțat.

- Tendința de a avea picioare largi, rotunde, groase; picioare de pisică, picioare plate; degetele întinse.

- Petele pe corpul unui ton diferit de culoarea de fundal.


DEFECTE ELIMINATORII:

- Agresiv sau înfricoșător.

- Prognatism superior sau inferior.

- Lipsa unui incisiv, a unui canin, a unui carnivor (PM4 al maxilarului superior, M1 al maxilarului inferior). Absența a mai mult de 4 dinți, oricare ar fi aceștia.

- Malpoziția unuia sau a ambilor canini ai maxilarului inferior care pot provoca leziuni ale gingiei maxilarului superior sau al palatului când maxilarele sunt închise.

- În formă de tirbușon, rupt (vertebre sudate), tăiat, chiar parțial.

- Maro (ciocolată), albastru.


Orice câine care prezintă în mod clar anomalii fizice sau comportamentale va fi descalificat.

N.B.: Bărbații ar trebui să aibă două testicule aparent normale coborâte complet în scrot.

Borzoi se distinge, în general, prin calmul și reținerea sa în comportamentul său, în special față de străini, dar și printr-o mare securitate și autocontrol. Pe fugă, este rapid și dur.

În luptă, este un adversar periculos deoarece, în ciuda eleganței sale, este un câine puternic și curajos. Este folosit în Rusia ca câine de vânătoare și, ca atare, se remarcă prin vedere ascuțită, viteză mare - în special pe distanțe scurte - și mușcătura sa față de vânat.

Foarte aproape de stăpânul său, este obișnuit și cu confortul și va avea dificultăți de adaptare bine la un mediu urban. Cu toate acestea, această atitudine asemănătoare casei nu îi îndepărtează gustul pentru marea natură.

Ogarul de vânătoare rusesc, destul de rustic, este o rasă destul de sănătoasă în general. Un câine mare, poate fi predispus la răsuciri stomacale. Câteva cazuri de deces din cauza problemelor cardiace au fost observate la puii tineri.

La fel ca majoritatea ogarilor, această rasă suferă de o afecțiune a ochilor care afectează retina, numită „retinopatie borzoi”, dar care este mai puțin gravă decât ceea ce am crezut, așa cum au demonstrat studiile efectuate timp de zece ani. În majoritatea cazurilor, câinele care o are păstrează o viziune complet corectă până la sfârșitul vieții sale.

Barzoi are o predispoziție pentru o boală a pielii: hipotiroidismul.