Cele trei limite ale viitoarei legi privind agricultura și alimentația

Proiectul de lege rezultat din statele generale privind alimentația este prezentat la 31 ianuarie în Consiliul de Miniștri. Dacă are ambiții mari, riscă să se ciocnească de realitate. Desigur, legea va inversa construcția prețului de vânzare astfel încât să țină seama de costul de producție, dar această obligație privește doar sectoarele supuse contractualizării, și anume sectorul laptelui și cel al fructelor și legumelor.

În 2016, unul din trei fermieri a câștigat în medie 350 de euro pe lună.

La cinci luni de la lansarea Estate General on Food, a sosit timpul pentru lege. Mult așteptat de producători, proiectul este prezentat miercuri, 31 ianuarie, în Consiliul de Miniștri. Dacă FNSEA, principalul sindicat agricol, spune că este mulțumită pentru moment, primele limite ale legii sunt deja în curs de dezvoltare.

1 - Nu suntem într-o economie administrată

Prima componentă, economică, își propune să „păstreze capacitatea producției agricole”. Cu alte cuvinte, este vorba de a plăti mai corect fermierii care trec astăzi printr-o criză. „Aceasta este principala condiție pentru menținerea suveranității alimentare a Franței”, alunecă o sursă apropiată de Stéphane Travert, ministrul agriculturii. Pentru a face acest lucru, guvernul intenționează să inverseze procesul de construcție a prețului, începând de la costul de producție pentru a stabili prețul de vânzare.

Pe hârtie, ideea arată bine. De fapt, este ceva mai complicat. Astăzi, doar două sectoare necesită deja contractualizare: sectorul laptelui și cel al fructelor și legumelor. Pe aceste două canale, legea ar putea avea o schimbare reală, pentru celelalte, este mai puțin sigur. „Alegerea noastră a fost să nu facem contractualizarea obligatorie prin lege”, explică Ministerul Agriculturii. "Dar dacă există un contract, va trebui să respectăm clauzele pe care le impunem", adaugă el. „Nu suntem într-o economie administrată, ci într-o economie eliberată în care spunem că prețurile nu trebuie făcute în sălbăticie”, a spus aceeași sursă.

2 - Distribuitorii nu sunt obligați să accepte prețul oferit de producător

O altă limită: greutatea producătorului. Desigur, în sectoarele supuse contractualizării, producătorii vor putea oferi prețurile distribuitorilor, dar aceștia nu sunt obligați să le accepte. Mai ales că un producător nu este potrivit pentru un distribuitor.

„Cei 400.000 de fermieri cântăresc puțin în fața distribuitorilor și a industriașilor”, recunoaște ministerul, „însă legea îi va încuraja tocmai să se regrupeze în PO, organizația producătorilor pentru a pune presiune”, explică aceeași sursă. Cu toate acestea, temperează: „legea nu va rezolva problema deficitului de competitivitate al anumitor ferme”.

3 - Produse locale: piețele publice interzic preferința locală

În cele din urmă, proiectul de lege intenționează să reducă inegalitățile în accesul la alimente de calitate și durabile. Pentru a face acest lucru, guvernul dorește să obțină, până în 2022, în alimentația colectivă, o cotă de 50% din așa-numitele produse ecologice sau locale durabile. „Alimentația colectivă, care astăzi asigură o șapte parte din mesele consumate în Franța, are un rol de jucat în reducerea inegalităților, în special cu capacitatea de a oferi acces la o sursă de alimente de bună calitate nutrițională”, afirmă Stéphane Travert.

Problemă: achizițiile publice interzic preferința locală. Pentru a „ocoli” această regulă, ideea este de a lua în considerare impactul asupra mediului al ciclului de viață al produsului, în special greutatea transportului. „Scopul este de a favoriza metode de producție durabile”, spune ministerul, care încă nu a terminat de lucrat la această chestiune.