Chirurgie rectală

Rectul este în contact strâns:
În continuare cu uterul și vaginul la femei, cu vezica urinară, veziculele seminale și prostata la bărbați. Înapoi cu sacrul și venele pre-sacrale. Lateral cu ureterele și vasele pelvine.

SCOPUL CHIRURGIEI

Chirurgia rectală se adresează fie afecțiunilor benigne (polipi, tumori viloase, prolaps, hemoroizi, boli inflamatorii), fie afecțiunilor maligne (cancer).
Există două tipuri de intervenție: intervenții conservatoare care păstrează canalul anal și sfincterul și care asigură continența normală și intervenții neconservative care îndepărtează canalul anal și sfincterul și care se termină într-un anus artificial definitiv (colostomie definitivă).

CARE SUNT POSIBILE TRATAMENTE ?

INTERVENȚII CONSERVATIVE NUMITE „RESECȚII ANTERIORE”

INTERVENȚII NECONSERVATIVE NUMITE AMPUȚII ABDOMINOPERINEALE

Acestea constau în îndepărtarea canalului anal și a aparatului sfincterian și se termină cu un anus artificial colonic definitiv (colostomie iliacă stângă).
Această intervenție necesită mai întâi 2 căi, una abdominală și alta perineală.
Rana perineală este fie lăsată deschisă, iar în acest caz vindecarea este lungă (câteva luni), fie închisă. În acest din urmă caz, închiderea perineului poate necesita intervenții chirurgicale plastice.
În cazul unui anus artificial, o consultație preoperatorie cu o asistentă medicală de specialitate permite, pe de o parte, să identifice mai bine locul viitoarei ostomii și astfel să minimizeze complicațiile acesteia și dificultățile de montare și, pe de altă parte, mână, pentru a familiariza pacientul cu diferitele tipuri de fitinguri și irigații pentru colici.

CUM FUNCȚIONEAZĂ ACESTA INTERVENȚIE ?

CARE SUNT COMPLICAȚIILE POTENȚIALE ?

Nicio intervenție nu este complet lipsită de riscuri. Acestea sunt foarte rare și, în general, bine stăpânite, dar trebuie să cunoașteți aceste eventualități înainte de a decide să vă operați.

COMPLICAȚII ÎN TIMPUL INTERVENȚIEI

Lezarea organelor din apropierea locului chirurgical: digestiv (intestin) sau urinar (ureter). Vătămarea lor accidentală poate fi favorizată de complexitatea procedurii sau de circumstanțe anatomice neprevăzute. Recunoașterea lor imediată permite în general o reparație fără sechele. În cazuri rare, poate fi necesară o ocolire intestinală temporară (anus artificial timp de câteva săptămâni) sau plasarea unui cateter în ureter.

Sângerare: poate să apară sângerare, de obicei controlată rapid, dar poate necesita o transfuzie de sânge sau derivați de sânge.

Compresie nervoasă: Echipa chirurgicală trebuie să acorde atenție poziționării corecte a membrelor pentru a evita comprimarea nervilor sau a părților moi. Leziunile dispar de obicei spontan în câteva săptămâni fără efecte secundare și este foarte rar ca o senzație de amorțeală sau furnicături să persiste.

Traumatism uretral: Un cateter vezical sau un cateter suprapubian este plasat pentru a scurge urina intraoperator și imediat după operație. O cale greșită la plasarea cateterului poate provoca sângerări, care sunt de obicei ușor de controlat.

COMPLICAȚII DUPĂ INTERVENȚIE

Fistule anastomotice: 5-10%. Acestea sunt favorizate de radioterapia preoperatorie. Frecvența și severitatea acestora sunt mai mici în cazul unei devieri temporare. Pregătirea colonului prin purjare este recomandată în chirurgia rectală pentru a reduce acest risc de complicații infecțioase. Aceste fistule pot necesita drenaj radiologic sau chirurgical, crearea unui anus artificial sau chiar îndepărtarea anastomozei.

Sângerare: Acestea sunt cauza hematoamelor sau a hemoragiilor secundare care pot necesita reintervenție sau chiar transfuzie.

Infecții: în ciuda precauțiilor aseptice și a antibioticelor, poate apărea o infecție a locului chirurgical, care este, în general, ușor de controlat.

Ocluzie intestinală: este posibil ca urmare a oricărei intervenții abdominale și poate necesita inserarea unui tub de aspirație gastrică prelungit și/sau reintervenție, dacă există o aderență sau o răsucire a intestinului pe sine.

COMPLICAȚII GENERALE

La fel ca flebita sau chiar embolia pulmonară, din nou extrem de rar datorită prevenirii sistematice care se efectuează.

Complicații ale ostomiilor: leziuni ale pielii (arsuri), dezuniuni, invaginație, prolaps. Acestea pot necesita îngrijirea pielii sau reintervenție în cazuri rare.

Complicație perineală: în caz de amputare abdominoperineală există riscul de infecție și dezunificare a plăgii perineale care poate necesita îngrijire prelungită.

Complicații urinare: O întârziere în reluarea urinării poate necesita păstrarea cateterului vezicii urinare timp de câteva zile. ITU este posibil.

SEQUELURI PE TERMEN LUNG

Digestiv: Pierderea rezervorului rectal poate fi responsabilă pentru tulburări digestive mai mult sau mai puțin invalidante: scaune frecvente și urgente, nevoi false, scurgeri minore sau majore sau chiar incontinență care necesită purtarea unui tampon. Sechelele digestive sunt favorizate de radioterapia preoperatorie și de apariția imediată postoperatorie a unei dezunități de anastomoză. Acestea sunt reduse prin crearea unui rezervor de colon în momentul operației. Aceste sechele sunt cel mai adesea controlate prin tratament medical (și dietă), dar pot, în cazuri rare, să necesite pregătirea unei stome permanente.

Sexual: Sechelele sexuale sunt mai frecvente la bărbați. Acestea constau în probleme de ejaculare și erecție. Aceste sechele sunt favorizate de radioterapia preoperatorie. Uneori sunt inevitabile, mai ales în cazul unei intervenții chirurgicale extinse pentru tumorile mari. Uneori este necesară îngrijirea specializată în urologie.