Conf; conferința internațională de nutriție

internațională

FAO își reafirmă angajamentul de a îmbunătăți nutriția

„Foamea și malnutriția sunt inacceptabile într-o lume care are atât cunoștințe, cât și resurse pentru a pune capăt acestei catastrofe umane. Recunoaștem că există suficientă mâncare pentru toată lumea peste tot în lume. [și] ne angajăm să acționăm împreună pentru ca dreptul de a fi liber de foame să devină realitate ”.

Declarația mondială privind nutriția, 1992

La cincizeci de ani de la înființarea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, vedem că producția de alimente a crescut constant și subnutriția a scăzut semnificativ (Figura 1). În ciuda acestui progres incontestabil, FAO estimează că peste 800 de milioane de oameni nu dispun de mijloacele necesare pentru a obține în fiecare zi rația alimentară corespunzătoare subzistenței minime (figura 2). În plus, peste 40% din populația lumii, sau 2 miliarde de oameni, nu au unul sau mai mulți micronutrienți.

Realizând gravitatea acestei situații, FAO și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au convocat prima conferință dedicată exclusiv problemelor nutriției din lume, Conferința internațională privind nutriția (ICN), care a avut loc la sediul FAO din Roma. în decembrie 1992 cu participarea reprezentanților a 159 de țări și a Comunității Europene, a 15 organizații ale sistemului Națiunilor Unite și a 144 de organizații neguvernamentale.

Lucrările pregătitoare pentru conferință, care s-au întins pe trei ani, au generat o activitate intensă în întreaga lume. Guvernele au elaborat documente care analizează situația alimentară și nutrițională din țara lor, analizând factorii care influențează starea nutrițională a populațiilor și definesc grupurile vulnerabile din punct de vedere nutrițional. Au fost produse lucrări tehnice de ultimă oră pentru conferință, iar experții, factorii de decizie și planificatorii din diferite țări au participat la reuniunile pregătitoare regionale și naționale. La ședința Comitetului pregătitor care a avut loc în august 1992 la sediul OMS din Geneva, reprezentanții guvernului au discutat proiectul Declarației Mondiale privind nutriția și Planul de acțiune, a cărui versiune finală a fost adoptată în unanimitate de Conferință un an mai târziu.

În timpul Conferinței, guvernele s-au angajat să nu depună eforturi pentru a elimina sau reduce semnificativ următoarele fenomene înainte de următorul mileniu: foamete și foamete; foamea cronică și răspândită; subnutriție, în special în rândul copiilor, femeilor și persoanelor în vârstă; deficiențe de micronutrienți, în special fier, iod și vitamina A; boli transmisibile și netransmisibile legate de dietă; bariere în calea alăptării optime; probleme legate de servicii de salubrizare inadecvate, igiena precară și apă nesigură.

Declarația mondială privind nutriția și Planul de acțiune nutrițională servesc drept ghid pentru dezvoltarea politicilor și programelor nutriționale în componentele lor. Planul de acțiune pentru nutriție definește nouă teme prioritare:

· Integrarea obiectivelor, considerațiilor și elementelor nutriționale în politicile și programele de dezvoltare;

· Îmbunătățirea securității alimentare casnice;

· Protejați consumatorii îmbunătățind calitatea și siguranța produselor alimentare;

· Prevenirea și tratarea bolilor infecțioase;

· Promovarea alăptării;

· Îngrijirea persoanelor care sunt dezavantajate socioeconomic și vulnerabile din punct de vedere nutrițional;

· Prevenirea deficiențelor specifice de micronutrienți și lupta împotriva acestor deficiențe;

· Promovați diete adecvate și stiluri de viață sănătoase;

Evaluează, analizează și monitorizează situația nutrițională.

De la Conferință, multe guverne, organizații neguvernamentale (ONG-uri) și organisme internaționale au menținut impulsul pe care l-a creat. Fiecare dintre acești parteneri se străduiește, în domeniul lor de expertiză, să pună în aplicare angajamentele luate în timpul conferinței și au apărut multe inițiative noi.

Unul dintre principalele rezultate ale Conferinței a fost elaborarea Planurilor Naționale de Acțiune Nutritivă (PAN). În mai 1995, mai mult de 73 de țări elaboraseră un plan național sau revizuiseră proiectul inițial, cu încă 20 de țări aflate în stadiul de dezvoltare. Planurile naționale stabilesc prioritățile și strategiile alese de fiecare țară pentru a atenua foamea și malnutriția. Majoritatea planurilor sunt concepute pentru a oferi direcție oficialilor naționali, agențiilor donatoare și ONG-urilor în implementarea proiectelor și programelor. Acestea servesc, de asemenea, ca mecanism de mobilizare a sprijinului politic și financiar pentru programele de hrană și nutriție. Multe țări au inclus previziuni bugetare și calendare pentru propunerile de proiecte în PANN-urile lor. Alții au integrat PANN în planul lor de dezvoltare național, astfel încât acesta să primească sprijin la nivel național. Națiunile membre ale FAO au indicat că PANN sa dovedit a fi de mare valoare în aducerea problemelor nutriționale în prim planul imperativelor naționale de dezvoltare și în realizarea obiectivelor generale stabilite de Conferință.

Pentru pregătirea PNA, au fost organizate ateliere naționale care reuneau reprezentanți ai diferitelor ministere, ONG-uri, sectorul privat, universități și organizații internaționale. Întărirea cooperării intersectoriale între organizațiile care se ocupă de probleme nutriționale este, de asemenea, unul dintre rezultatele Conferinței care merită remarcat. În multe cazuri, această cooperare a fost instituționalizată prin crearea de comitete multisectoriale în care reprezentanții ministerelor agriculturii, sănătății, educației, planificării și altor sectoare și-au unit forțele pentru a dezvolta programe integrate și cuprinzătoare pentru îmbunătățirea nutriției.

Împreună cu aceste inițiative naționale, FAO a jucat un rol fundamental în urmărirea Conferinței. În special, a oferit asistență tehnică 92 de țări pentru pregătirea PANN-urilor și a activităților ulterioare Conferinței. În plus, a oferit asistență financiară de peste 1,5 milioane USD pentru organizarea de ateliere naționale, implementarea proiectului, servicii naționale de consultanță și alte activități de urmărire a Conferinței.

FAO și-a concentrat sprijinul pe aspecte tehnice din sfera sa de competențe, și anume promovarea securității alimentare casnice și a dezvoltării comunității, asigurarea calității și siguranței aprovizionării cu alimente; lupta împotriva deficiențelor de micronutrienți; dezvoltarea educației nutriționale; evaluează, analizează și monitorizează situația alimentară și nutrițională; să integreze obiectivele nutriționale în activitățile de dezvoltare.

Întrucât FAO este principala agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite responsabilă de promovarea sectoarelor alimentare și agricole, securitatea alimentară este o prioritate de vârf pentru întreaga Organizație. Conferința s-a axat pe securitatea alimentară a gospodăriilor și a comunității și a contribuit la explicarea legăturii dintre nutriție și dezvoltarea agricolă. Din această perspectivă, FAO promovează dezvoltarea agricolă ca mijloc de creștere a consumului de alimente și ca sursă de venit care va reduce sărăcia. Având în vedere amploarea provocărilor cu care se confruntă țările și comunitatea internațională în asigurarea unei securități alimentare durabile pentru toți, FAO va convoca un Summit Mondial Alimentar în 1996, în cadrul căruia șefii de stat vor discuta măsuri concrete. Și realist pentru a atinge acest obiectiv la nivel național, regional la nivel global.

Atunci când face bilanțul celor 50 de ani de existență, FAO poate considera Conferința internațională despre nutriție ca una dintre cele mai importante realizări ale sale. Acest eveniment nu a fost doar un eveniment istoric, ci și un instrument prin care s-a conturat un set de principii. Momentum a fost creat, comunitatea internațională colaborând pentru a se asigura că toată lumea din întreaga lume are acces la alimente sănătoase și hrănitoare. Cu ocazia Conferinței, FAO și-a reafirmat angajamentul și lucrează pentru a-și desfășura acțiunea în favoarea populațiilor pe care este responsabilă să le deservească.