De ce este important să ai un loc de contemplare ?

După pierderea unei persoane dragi și mai ales după înmormântare, este esențial să avem un loc de contemplare pentru a plăti tribut și a ne aminti ce a reprezentat el sau ea pentru fiecare dintre noi.

contemplare

Fiecare țară din întreaga lume are propriul ritual pentru a-și lua rămas bun de la cei dragi care au dispărut tragic. Dar universal, mulți trebuie să-și onoreze memoria cultivând amintiri plăcute pentru a-și depăși treptat trecerea. Indiferent de tipul de înmormântare ales (înmormântare sau incinerare) și de loc, important este să mergi la mormânt sau unde au fost așezate cenușa și să te simți astfel aproape de decedat.

UN RITUAL ESENȚIAL

Familia și cei dragi suferă adesea de faptul că nu au un loc de contemplare, după ceremonie, un loc unde să poți jeli în pace amintirea de a fi iubit și care a murit prea devreme. Avem (aproape) cu toții nevoie de un loc de memorie și de o urmă a timpului nostru pe acest pământ.

Iată diferitele locuri de meditație:

  • Cimitir: loc extrem de simbolic, încărcat de emoții, care arată că viața este fragilă
  • Grădina Amintirii: locație sobră care necesită meditație în care cenușa este dispersată, situată lângă un crematoriu sau într-un cimitir
  • Colombarium: nișă de zid unde sunt plasate urnele, situată în cimitir
  • Cavurne: Bolta „individuală” construită în pământ închisă de o placă de beton, situată în cimitire.
  • Concesiune familială: locație deținută de familie în cimitir (în pământ sau în seif, în toate cazurile este posibilă instalarea unui monument și/sau stelă)

Procesul de durere are mai multe etape și este asociat cu emoții puternice. În primul rând, refuzăm să credem și, prin urmare, mecanismul de negare este pus în mișcare pentru a ne proteja. Dar, încetul cu încetul, el trebuie să cedeze locul realității: pierderea unei persoane dragi. Cu toate acestea, procesul de îndurerare nu este întotdeauna ușor, necesită o anumită meditație. Partajarea amintirilor în diferite locuri de meditație facilitează integrarea pierderii. Și astfel, de-a lungul săptămânilor, lunilor, viața își revendică drepturile, proiectele reapar și, chiar dacă totul nu este ca înainte, viața a reluat.