Decizia nr. 2014-437 QPC din 20 ianuarie 2015

13.01.2015
[Regimul fiscal pentru tranzacțiile efectuate cu state sau teritorii necooperante] Asociația franceză a companiilor private și altele

Consiliul constituțional a fost ridicat la 20 octombrie 2014 de Consiliul de stat (decizia nr. 383259 din 20 octombrie 2014), în condițiile prevăzute la articolul 61-1 din Constituție, o problemă prioritară de constituționalitate pusă de francezii Asociația Întreprinderilor Private și a companiilor Air Liquide SA, Lafarge SA, Pernod-Ricard SA, Technip SA, Total SA și Veolia Environnement SA, referitoare la respectarea drepturilor și libertăților pe care Constituția le garantează „prevederile c) din 2 din articolul 39 duodecii, din j) din 6 al articolului 145, al unui sexies-0 ter) din paragraful I al articolului 219 din codul fiscal general, combinate cu cele din articolul 238 -0 A din același cod ".

CONSILIUL CONSTITUȚIONAL,

Având în vedere Constituția;

Având în vedere ordonanța nr. 58-1067 din 7 noiembrie 1958 modificată cu privire la legea organică a Consiliului Constituțional;

Având în vedere codul fiscal general;

Având în vedere legea nr. 2009-1674 din 30 decembrie 2009 privind rectificarea finanțelor pentru 2009;

Având în vedere regulamentul din 4 februarie 2010 privind procedura urmată în fața Consiliului Constituțional pentru probleme prioritare de constituționalitate;

Având în vedere observațiile prezentate pentru asociație și companiile solicitante de firma CMS-Bureau Francis Lefebvre, avocat la barul Hauts-de-Seine și firma Sullivan și Cromwell LLP, avocat la baroul din Paris, înregistrate la 12 noiembrie și 27 noiembrie 2014;

Având în vedere observațiile produse de prim-ministru, înregistrate la 12 noiembrie 2014;

Având în vedere documentele produse și atașate la dosar;

Me Gauthier Blanluet, avocat la barul din Paris, și Me Stéphane Austry, avocat la barul Hauts-de-Seine, pentru asociație și companiile solicitante, și domnul Xavier Pottier, numit de prim-ministru, au fost audiați la audiere publică din 13 ianuarie 2015;

Raportorul fiind audiat;

1. Având în vedere că articolul 238-0 A din codul fiscal general se referă la definiția fiscală a statelor sau teritoriilor necooperante; că se referă la un ordin sarcina de a stabili lista acestor state și teritorii;

2. Având în vedere că, în condițiile lit. c) din articolul 39 duodecii ale aceluiași cod, în formularea rezultată din articolul 22 din legea menționată din 30 decembrie 2009: „Regimul câștigurilor de capital pe termen scurt este aplicabil ... la câștigurile de capital realizate la vânzarea valorilor mobiliare ale societăților stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ în sensul articolului 238-0 A ”;

3. Având în vedere că, în condițiile unui sexies-0 ter) al paragrafului I al articolului 219 din același cod, în formularea rezultată din articolul 22 din legea din 30 decembrie 2009: „Pentru exercițiile financiare începând cu 1 ianuarie, 2011, regimul de câștiguri și pierderi de capital pe termen lung încetează să se aplice câștigurilor sau pierderilor de capital din vânzarea valorilor mobiliare ale companiilor stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ în sensul articolului 238-0 A.
„Pierderile de capital aferente titlurilor de valoare excluse din regimul de câștiguri și pierderi de capital pe termen lung în aplicarea primului paragraf pot fi deduse exclusiv din câștigurile de capital excluse din regimul de câștiguri și pierderi de capital pe termen lung în aplicarea aceluiași paragraf. ";

4. Având în vedere că, în condițiile j) din 6 al articolului 145 din același cod, în formularea sa rezultată din articolul 22 din legea din 30 decembrie 2009: „Regimul fiscal al societăților-mamă nu se aplică ... Venituri din valori mobiliare a unei societăți stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ în sensul articolului 238-0 A ”;

5. Având în vedere că, potrivit asociației și societăților solicitante, diferența de tratament instituită de dispozițiile contestate ale articolului 145 din Codul fiscal general între societățile-mamă, în funcție de filialele lor stabilite într-un stat sau un teritoriu listat sau nu pe lista statelor sau teritoriilor necooperante nu respectă principiul egalității în fața legii și a cheltuielilor publice, deoarece aceste dispoziții reprezintă, în detrimentul celor dintâi, o prezumție irefutabilă de evaziune fiscală; că asociația și companiile solicitante afirmă aceeași plângere împotriva dispozițiilor contestate ale articolelor 39 duodecii și 219 din codul fiscal general; că susțin, de asemenea, că, permițând ca veniturile din valori mobiliare și câștigurile de capital din vânzarea de titluri de participare de la companii stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ să fie supuse unui nivel derogatoriu de impozitare, dispozițiile în litigiu generează impozite confiscatorii, contrar principiul egalității înaintea taxelor publice;

6. Având în vedere, pe de o parte, că articolul 145 din codul fiscal general se referă la condițiile necesare pentru a beneficia, la opțiune, de regimul fiscal al societăților-mamă, a cărui funcționare este prevăzută de articolul 216 din același cod; că acest regim fiscal autorizează o companie-mamă supusă impozitului pe profit și care deține o participație mai mare de 5% în capitalul filialei sale să deducă din profitul său impozabil venitul net de participare din această filială, după deducerea „unei părți din costuri și cheltuieli; că dispozițiile j) din 6 din prezentul articol 145 exclud de la beneficiul acestui regim produsele valorilor mobiliare ale unei societăți stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ în sensul articolului 238-0 A;

7. Având în vedere, pe de altă parte, că prevederile c) din 2 al articolului 39 duodecii și ale unui sexies-0 ter) din paragraful I al articolului 219 din codul fiscal general exclud aplicarea regimului fiscal. câștigurile sau pierderile de capital din câștigurile de capital rezultate din vânzarea valorilor mobiliare ale societăților stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ în sensul articolului 238-0 A;

9. Având în vedere, în primul rând, că prin adoptarea dispozițiilor atacate, legiuitorul a intenționat să lupte împotriva „paradisurilor fiscale”; că a urmărit un obiectiv de combatere a evaziunii fiscale a companiilor care efectuează investiții sau tranzacții financiare în state și teritorii necooperante; că acest obiectiv constituie un obiectiv de valoare constituțională; că legiuitorul a instituit, între contribuabilii care primesc venituri din valori mobiliare ale societăților stabilite într-un stat sau teritoriu necooperativ sau care realizează câștiguri de capital cu ocazia vânzării valorilor mobiliare ale acestuia și a altor contribuabili, o diferență de tratament bazată pe criterii direct legate de obiectul legii; că plângerea bazată pe încălcarea principiului egalității în fața legii trebuie respinsă;

10. Având în vedere, în al doilea rând, că nivelul impozitării care ar putea rezulta, în temeiul legislației fiscale franceze, din aplicarea dispozițiilor atacate nu este de natură să conducă la impozite confiscatorii; faptul că dispozițiile atacate nu pot, totuși, fără a submina în mod disproporționat principiul egalității înainte de cheltuielile publice, să împiedice, la fel ca ceea ce legiuitorul a prevăzut pentru alte aranjamente fiscale aplicabile tranzacțiilor efectuate într-un stat sau teritoriu necooperant, în special la articolele 125 A, 182 A bis și 182 B din Codul fiscal general, contribuabilului i se poate permite să furnizeze dovada că achiziționarea unei acțiuni într-o societate stabilită într-un astfel de stat sau teritoriu corespunde tranzacțiilor reale care nu au nici obiectul, nici efectul de a permite, în scopul evaziunii fiscale, localizarea profiturilor în acest stat sau teritoriu; că, sub rezerva acestei rezerve, nu încalcă principiul egalității înaintea taxelor publice;

11. Având în vedere că rezultă din toate cele de mai sus că dispozițiile atacate, care nu sunt contrare niciunui alt drept sau libertate garantat de Constituție, trebuie, sub rezerva acestei rezerve, să fie declarate conforme cu Constituția,

DECIDE:

Articolul 1. - Următoarele dispoziții din Codul fiscal general sunt conforme cu Constituția, sub rezerva rezervei menționate în considerentul 10:

c) din 2 al articolului 39 al doisprezecelea;
j) din 6 al articolului 145, în formularea rezultată din articolul 22 din legea financiară modificată din 30 decembrie 2009 pentru 2009;
a a sexies-0 ter) din paragraful I al articolului 219.

Articolul 2.- Această decizie va fi publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze și notificată în condițiile prevăzute la articolul 23-11 din ordonanța din 7 noiembrie 1958 menționată mai sus.

Deliberat de Consiliul constituțional în ședința sa din 20 ianuarie 2015, unde a ședut: dl Jean-Louis DEBRÉ, președinte, dna Claire BAZY MALAURIE, Nicole BELLOUBET, MM. Guy CANIVET, Michel CHARASSE, Renaud DENOIX de SAINT MARC, Hubert HAENEL, Lionel JOSPIN și Mme Nicole MAESTRACCI.

JORF nr. 0019 din 23 ianuarie 2015 pagina 1025, text nr. 81
ECLI: FR: CC: 2015: 2014.437.QPC