Decretul nr. 88-318 din 28 martie 1988 adoptat pentru aplicarea articolului 68 din legea finanțelor pentru 1988 privind regimul fiscal al grupurilor de companii

Ultima actualizare a datelor pentru acest text: 08 aprilie 1988

Prim-ministrul,

Raportul ministrului de stat, ministrului economiei, finanțelor și privatizării și al ministrului delegat la ministrul economiei, finanțelor și privatizării, responsabil de buget,

Având în vedere codul fiscal general;

Având în vedere articolul 68 din legea finanțelor pentru 1988 (nr. 87-1060 din 30 decembrie 1987),

articolul 1

Opțiunea menționată în primul paragraf al articolului 223 A din codul fiscal general este notificată serviciului fiscal cu care este subscrisă declarația rezultatului global.

Compania mamă trimite la același serviciu:

1. La notificarea opțiunii:

- lista companiilor filiale care vor fi membre ale grupului; această listă indică, pentru fiecare companie, desemnarea acesteia, adresa sediului social și distribuția capitalului său;

- certificate prin care aceste companii își fac cunoscut acordul ca firma-mamă să își folosească propriile rezultate pentru determinarea rezultatului global.

2. Înainte de sfârșitul fiecărui exercițiu financiar oprit în perioada de valabilitate a opțiunii:

- lista menționată la 1, actualizată pentru exercițiul financiar următor;

- certificatele menționate la 1 produse de companiile care vor fi membre ale grupului din acest exercițiu financiar.

Articolul 2

Companiile filiale care sunt de acord să facă parte din grupul definit la articolul 223 A din codul fiscal general trimit certificatul menționat la articolul 1 către departamentul căruia îi aparțin înainte de data de deschidere a exercițiului financiar pentru care regimul definit la articolul 223 Se aplică deja un citat. Acordul este dat pentru perioada rămasă a opțiunii prevăzute în acest ultim articol.

Pentru anii fiscali care încep în primele șase luni ale anului 1988, acest acord este dat cel târziu la data opțiunii societății-mamă.

Companiile filiale ale căror rezultate pentru un exercițiu financiar nu vor mai fi luate în considerare în rezultatul general prin decizia societății-mamă informează departamentul fiscal de care se încadrează înainte de deschiderea acestui exercițiu financiar.

Pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în acest articol și în articolul 1, compania trebuie să utilizeze documente în conformitate cu modelele stabilite de administrație.

Articolul 3

Pentru aplicarea prevederilor articolului 223 A din codul fiscal general, deținerea a cel puțin 95% din capitalul unei companii înseamnă proprietatea deplină a cel puțin 95% din drepturile la dividende și cel puțin 95% din drepturile de vot atașate valorilor mobiliare emise de această companie.

Drepturile deținute indirect sunt drepturi deținute printr-un lanț de participare. Procentul acestor drepturi este evaluat prin înmulțirea ratelor succesive de deținere între ele. Cu toate acestea, pentru această evaluare, compania care deține cel puțin 95% din capitalul unei alte companii este considerată a deține integral acest capital.

Articolul 4

Subvenția indirectă menționată la articolul 223 B al cincilea paragraf din codul fiscal general înseamnă renunțările la încasările care provin din împrumuturi sau avansuri fără dobândă sau la o rată a dobânzii mai mică decât rata pieței. De asemenea, include livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii fără contraprestație sau pentru un preț mai mic decât prețul de cost al acestora.

Constituind, de asemenea, o subvenție indirectă în sensul articolului 223 B, a fost deja menționată cheltuielile excedentare rezultate din împrumuturile contractate, avansurile primite sau achizițiile de bunuri sau servicii, care sunt asociate cu o rată a dobânzii sau cu un preț mai mare decât cel care ar fi fost stabilit între două companii independente.

Articolul 5

I. - Câștigul de capital sau pierderea de capital menționat la articolul 223 F primul paragraf din Codul fiscal general înseamnă câștigul de capital dobândit sau pierderea de capital suferită de la data înregistrării în bilanțul societății grupului care a efectuat prima vânzare către o altă companie din același grup.

II. - Pentru aplicarea prevederilor aceluiași articol, societatea-mamă trebuie:

1. Reintegrați în rezultatul global pentru fiecare an fiscal o sumă egală cu fracțiunea anuității fiscale de amortizare aplicată de compania cesionară, care depășește indemnizația fiscală calculată în aceleași condiții și la aceeași rată ca această anuitate, pe valoarea netă pe care o avea activul amortizabil, din punct de vedere fiscal, în conturile companiei grupului care a efectuat primul transfer către o altă companie din același grup. Această ultimă valoare este, dacă este cazul, redusă cu amortizarea amânată, contravenind prevederilor articolului 39 B din codul deja citat.

În cazul vânzărilor succesive ale aceluiași activ în cadrul grupului, valorile nete menționate în paragraful anterior sunt reduse, în timpul fiecărei vânzări, cu o sumă egală cu amortizarea calculată pe aceleași valori și permise ca deducere din rezultatul general de la vânzarea anterioară.

2. Includeți în profitul sau pierderea sau pierderea netă pe termen lung din anul de cedare în afara grupului unui activ fix câștigul sau pierderea calculat ca diferență între:

- pe de o parte, prețul de vânzare al articolului vândut;

- și, pe de altă parte, valoarea sa inițială în evidența societății grupului care a efectuat primul transfer către o altă companie din același grup. Pentru un activ fix amortizabil, această valoare este redusă cu o sumă egală cu diferența dintre amortizarea efectiv dedusă pentru baza de impozitare în perioada de utilizare a acesteia de către companiile grupului și sumele restabilite la 1 ci-mai sus.

Dacă este cazul, câștigul de capital astfel calculat se mărește cu amortizarea amânată cu încălcarea prevederilor articolului 39 B din codul fiscal general.

În cazul unei pierderi de capital, aceasta este redusă cu aceeași amortizare amânată.

III. - Prevederile 2 din II se aplică și la părăsirea grupului uneia dintre companiile care au vândut un activ fix către o altă companie a grupului sau la părăsirea grupului societății care deține acest activ fix.

În acest caz, câștigul sau pierderea se calculează luând diferența ca primul termen:

- pentru un activ fix amortizabil, valoarea sa contabilă netă în conturile companiei care o deține;

- pentru un activ neamortizabil, prețul de achiziție al acestuia de către compania care îl deține.