Articol

1 Unde este Biserica Catolică din Franța? La patru decenii după Vatican II, cum se reconfigurează relațiile cu adevărul și ortodoxia din interiorul acestuia? Ce înseamnă criza lui atât de des menționată? Acestea sunt întrebările la care răspunde ultima lucrare a lui Jacques Lagroye, pe baza unui sondaj calitativ efectuat în rândul activiștilor catolici și a membrilor clerului.

2 Cartea încearcă mai întâi să analizeze modul în care, după trei decenii de răsturnări interne în cadrul instituției, catolicii „construiesc” subiectiv noțiunea de criză în instituția lor. El oferă diverse interpretări ale acestei „construcții” subiective pe baza elementelor obiective (scăderea hirotonirilor, prezența credincioșilor la slujbe etc.) care nu pot fi ignorate. Autorul identifică tipurile de practici militante care se dezvoltă astăzi în Biserica Catolică și modul în care activitatea constantă de raționalizare încearcă să pună capăt diferenței dintre schimbările sociale și menținerea instituției. Această lucrare inițiază o reflecție a actorilor asupra situației lumii, asupra celei a Bisericii și asupra semnificației credinței de astăzi, reflecție care trebuie abordată într-o manieră cuprinzătoare dacă vrem să înțelegem dinamica evoluției catolicismului francez.

3 Continuând demonstrația, Jacques Lagroye susține că o instituție este specifică prin faptul că nu se menține doar pe baza interacțiunilor spontane, ci atribuie roluri care cristalizează și au propria lor logică, chiar dacă cunosc evoluții. Acest lucru este deosebit de important în Biserica Catolică datorită sacramentului, care plasează clerul într-o relație specială cu Dumnezeu și, prin urmare, cu credincioșii. Autorul se străduiește să discearnă apariția și locul unui nou tip de autoritate religioasă care, ca reacție la diviziunile în creștere care traversează Biserica și la reducerea influenței sale sociale, pledează pentru un cuvânt comun în care ierarhia ecleziastică are un privilegiu rol în enunțarea binelui și răului ca și în interpretarea lumii contemporane, dar fără a avea monopolul acesteia.

5 Trebuie să salutăm această lucrare, care are meritul de a face un bilanț riguros și original asupra evoluției unei Biserici a cărei greutate, deși este în scădere, nu trebuie subestimată. Tema este cu atât mai importantă cu cât nu este fără paralelă cu criza altor instituții, începând cu PCF. Cartea este bine scrisă, un glosar vă permite să vă găsiți orientările în termeni religioși, extrasele din interviuri ușurează raționamentul strâns, puternice reflecții metodologice și teoretice nu înăbușă subiectul studiat. Demonstrația este perfect realizată, iar cititorii învață multe din ea. Exercițiul este cu atât mai interesant cu cât autorul a fost inițiatorul principal în Franța al sociologiei originii lui Bourdieu în științe politice și că el constituie o referință în disciplină. În această lucrare, el adoptă o postură care rupe poziția pur obiectivantă a sociologilor Bourdieu, în același timp în care participă modest la controversa pe care o analizează. Oferă actorilor o capacitate (care, desigur, nu este nelimitată) de reflecție critică, fără a renunța la realizările sociologiei obiectivatoare.

6 Ne-am fi dorit totuși ca Jacques Lagroye să avanseze mai sistematic în chestionarea care tocmai a fost menționată și să sintetizeze cu mai multă ambiție relația sociologilor cu problema normativă. Demonstrația ar fi câștigat, fără îndoială, și prin ieșirea în afara unui cadru franco-francez excesiv, fiind o instituție constituită ca „internațională”. La fel, o comparație cu evoluția celorlalte religii ale Cărții din țara noastră ar fi făcut posibilă plasarea evoluției catolicismului într-un context mai larg, evocarea PCF neputând înlocui pe acest punct pe cel al altor monoteiste. curenți. Acest lucru este cu atât mai jenant, cu cât „sistemul de mărturii” pe care autorul îl solicită este în mod explicit diferit de protestantism prin faptul că nu pune la îndoială accesul privilegiat al actorilor consacrați ai instituției care sunt preoți la divinitate și credință. Aceste limite nu împiedică cartea să fie fascinantă și se speră că poate găsi un public numeros. ?