Durerea perinatală: astăzi, să ieșim din liniște

Credit: Soloviev Andrey/Shutterstock

tăcerea

15 octombrie 2016 • 17:05

Există o mulțime de lucruri care nu se spun. Nu spunem că, în spatele fiecărei morți a unui copil mic, asistentele și medicii plâng uneori în secret sau în tăcere.

Nici nu vă spunem că de fiecare dată când o mamă proaspătă se plânge că nu doarme noaptea pentru că micuțul ei se trezește des, ne dorim doar să avem acel motiv pentru care nu dormim și nu pentru că „plângem absența copilului nostru.

Nu vi se va spune doar întrebarea „Câți copii aveți? », În creierul nostru se formează un duel. Evident, nu vrem să uităm să vorbim despre micul nostru înger, dar dacă vorbim despre asta, este sigur că va fi inconfortabil. Deci, răspunsul la această întrebare nu este niciodată ușor.

Nu vi se spune că tatăl, care, apropo, nu are concediu de paternitate, trebuie să semneze concediu medical pentru a putea plânge în pace acasă, la mai mult de cinci zile după naștere.

Există o mulțime de lucruri despre care nu vorbim. Nu spunem că atunci când un bebeluș merge în rai, o familie întreagă este afectată. Bunica, bunicul, fratele, sora, mătușa, unchiul, verișoara, verișoara, nașa, nașul ... Toți suferă alături de părinți, dar nu vor face să pară puternic, ci și să fie de un sprijin exemplar pentru părinții boliți.

Nu vi se va spune că în fiecare Crăciun, aniversare, Ziua Mamei și Ziua Tatălui devin evenimente crude și dureroase, chiar dacă ceilalți copii ai noștri aleargă și ne țin ocupați.

Nu vă vom spune, pentru că vrem să controlăm. Vrem să parem a fi părinți care se ocupă și continuă cu viața lor.

De ce nu putem vorbi despre asta azi? Astăzi, 15 octombrie, este Ziua Mondială de conștientizare a pericolului perinatal. De ce nu ne-am permite să rupem tăcerile și să spunem cu voce tare că pierderea unui copil doare? Să ne luăm rămas bun de la cel mai dorit din viața noastră este echivalentul suferinței unei tone de cărămizi pe cap și în inimă. Că, în ciuda anilor care trec, durerea nu este mai puțin intensă, pentru că este întotdeauna încă un an fără amintiri, fără îmbrățișări și fără cântece de leagăn.

Lasă întreaga lume să înțeleagă că greutatea durerii nu este proporțională cu greutatea bebelușului nostru și că doar pentru că nu l-am cunoscut nu înseamnă că doare mai puțin. Astăzi, să-i facem pe cei din jurul nostru conștienți de toate emoțiile, de toate conflictele interne pe care le trăim zilnic în timpul jalei perinatale.

Dar, mai presus de toate, să ne amintim micii noștri îngeri, cei care, în ciuda durerii și a neînțelegerii, trezesc în noi un sentiment și mai puternic numit iubire necondiționată. Cei care ne ajută în fiecare zi să devenim oameni mai buni și care, în ciuda scurtei lor stagii printre noi, ne vor marca viața pentru totdeauna ...