University Press of the North

Ecologie industrială și teritorială

Text complet

1 Vezi de exemplu Paul Ariès (2005) sau diferitele scrieri ale lui Serge Latouche pentru a fi convins.

1 Urmărirea provocărilor dezvoltării durabile - aceasta este observația și punctul de plecare al acestei cărți - este compatibilă doar cu mare dificultate cu regimul convențional dominant. Această afirmație poate părea banală pentru unii, dar trebuie amintit că însăși noțiunea de dezvoltare durabilă a fost enunțată în cadrul acestui regim. Opozanții liberalismului în special1 sunt atât de conștienți de acest lucru încât resping însăși noțiunea de dezvoltare durabilă, în sensul că ar constitui un oximoron folosit pentru a legitima eșecul de a pune la îndoială bazele sistemului economic dominant.

2 Înainte de a merge mai departe în analiza acestei constatări, este în primul rând important să se definească conceptul de regim convențional. Este un set de aranjamente între indivizi care alcătuiesc o societate umană, aranjamente care le permit să se coordoneze mai eficient. Această dietă se bazează pe o serie de principii și repere convenționale pe care indivizii le urmează, intenționat sau nu. Faptul că fiecare dintre noi se conformează acestor principii sau criterii ne permite să ne asigurăm, a priori, că comportamentul nostru este interpretat într-un mod previzibil și că putem prevedea, de către oamenii și organizațiile cu care interacționăm. La fel, interpretăm acțiunile altora în conformitate cu aceste principii. Aceasta este una dintre bazele esențiale ale unei posibile vieți în societate. Mai mult, o societate este cu atât mai unită cu cât principiile convenționale și reperele de la baza regimului sunt „naturalizate”, adică nimeni nu pune la îndoială motivul unui principiu, mai degrabă decât altul. În acest sens, o dietă convențională se bazează și pe un sistem de credințe și practici care nu sunt puse la îndoială deoarece sunt considerate „evidente”.

3 Societățile premoderne s-au întemeiat pe credințe religioase. Inițial necontestate, dar și incontestabile sub sancțiunea sancțiunilor, aceste credințe au permis fiecărei societăți să se bazeze pe o serie de mituri fondatoare. Cunoștințele științifice au mutat treptat populația țărilor europene către o modernitate din ce în ce mai sceptică, apoi în mare măsură ostilă acestor mituri fondatoare. Lumea modernă, care a fost construită pe ruinele lumii vechi, a vrut să renunțe la mitologie. Numai știința ar putea orienta rațional și, prin urmare, fără credințe a priori, acțiunea oamenilor și progresul către o societate mai bună. Ideologiile înlocuiesc miturile, dar sunt de fapt purtate doar de noi mituri, cum ar fi mitul omului nou sau al progresului infinit.

2 Care va fi, de asemenea, declarat ca sistemul economic dominant, atât dom (.)
3 Pierre-André Taguieff (2001) a analizat foarte bine acest discurs univoc al modernității.
4 A se vedea Dominique Bourg (1996) pentru o critică a tezei privind autonomia tehnologiei.

4 Regimul convențional dominant2, ca orice sistem de legitimitate (O. Godard, 1990), transmite valori despre care majoritatea dintre noi credem că sunt valori universale. Semnificația progresului, a modernității, este incontestabilă, deoarece va asigura prosperitate și bunăstare tuturor. De câte ori nu se afirmă ici și colo că nu avem de ales, că lumea poate merge doar într-o anumită direcție, pentru că trebuie să fii modern, că trebuie să te adaptezi la lume? 3 De fapt, uităm că lumea în care trăim este o construcție care depinde de oamenii înșiși și nu o inevitabilitate. Sau ar trebui să credem că autori precum Martin Heidegger sau Jacques Ellul au de o sută de ori dreptate să vorbească despre abilitarea tehnologiei, care scapă de controlul oamenilor pentru a-i zdrobi mai bine4.

5 Muhamad Yunus (2006), discutat în capitolul IV, arată că este posibil un alt capitalism (.)

6 Primul capitol va raporta problemele de mediu și umane la funcționarea regimului convențional dominant și, în special, la o serie de mituri pe care se bazează. Aceste mituri, așa cum vom vedea, sunt credințe care nu sunt nici explicate, nici recunoscute ca atare de către actorii sistemului economic dominant, dar care servesc drept repere cognitive colective în societățile moderne. Fundamentul lor se bazează pe economizarea puternică a societății, a tuturor relațiilor sociale, dar și pe prinderea teoriei economice standard, ale cărei ipoteze sunt utilizate în mod regulat de un număr mare de actori, și în special de cei politici, pentru a legitima urmărirea unei creșteri infinite. Aceasta se bazează pe o serie de caracteristici: capitalismul investit cu scopul de a obține dividende5, masificarea industriei, piața globalizată și, prin urmare, a-spațializată. În acest cadru convențional puternic, actorii afirmă că urmăresc dezvoltarea durabilă, în timp ce fundamentele acestui cadru convențional sunt la originea problemelor identificate.

6 Tehnologii informaționale care au, de asemenea, un potențial remarcabil de a contribui la (.)

7 Abia după ce a stabilit acest diagnostic nu prea încurajator, poate începe partea lucrării dedicate propunerii căilor conceptuale și operaționale, arătând în același timp limitele, deoarece ne mulțumim să nu discutăm și sensul acțiunii individuale și colective. În special, următoarele patru capitole își propun să pună sub semnul întrebării posibilitatea reconsiderării activităților umane la o scară teritorială diferită de economia globalizată. În special, aceasta implică insistarea asupra necesității de a stabili legături între om și mediul său imediat, legături care tind să dispară atât din cauza creșterii tehnologiilor informaționale6, cât și a creșterii spectaculoase a mobilității globale. Legăturile slăbite sunt la fel de mult cele ale oamenilor unul față de celălalt, precum ale omului față de mediul său fizic. Consolidarea acestor legături, oferindu-le din nou sens, poate fi o modalitate de a răspunde provocărilor dezvoltării durabile.

7 Această recuperare în termeni de productivitate nu este, desigur, un fenomen automat (.)

8 Chiar dacă, așa cum arată Laurent Davezies (2008), prosperitatea și bunăstarea unui dep (.)
9 Adică economia unei regiuni a lumii care formează un întreg economic (F. Braudel, 1985, p. 85).
10 Așa cum arată Laurent Davezies (2008), dacă argumentăm în ceea ce privește veniturile cheltuite într-un terri (.)

11 Paul Virilio (1995), la rândul său, se îndreaptă spre un centru „virtual” ale cărui raioane sunt p (.)

12 „Defalcarea” democrației reprezentative a făcut obiectul multor cercetări. Voi cita pentru exe (.)
13 Nu în curtea mea.

14 Această trăsătură probabil nu este specifică societății noastre moderne. Poate fi inerent oricărui (.)

13 Interesul general rămâne definit și purtat de valorile unei modernități care nu se poate gândi la sine decât în cadrul regimului convențional dominant14. De asemenea, depinde de operatorii de interes general să stabilească scara relevantă pentru a decide asupra legitimității unui proiect. Urmând acest tipar, interesul general rămân înghețat, dezbaterile democratice inițiate de aleși sau de promotorii de proiecte ocolesc întrebările de bază și, de fapt, nu rezolvă prea multe. Vom vedea în special că problema scalei relevante beneficiază de amestecarea cu cea a determinării a ceea ce este considerat a fi interesul colectiv. Prin urmare, întrebarea devine următoarea: la ce scară teritorială este mai relevantă definirea unei alegeri sociale privind modul de a trăi împreună? Această întrebare trebuie să fie deschisă, pentru că răspunsul nu este la fel de evident pe cât cred legitimistii. În special, dacă ne referim la provocările dezvoltării durabile, poate părea relevant să se determine nivelul de definiție a „trăirii împreună” care ar putea promova alte valori societale decât cele care ne-au condus la un impas sistemic.

15 A se vedea de exemplu Suren Erkman (1998) sau multe capitole din cartea colectivă editată de Robert (.)

16 Acest lucru ar putea duce foarte bine la o economie de funcționalitate centrată pe sfera unică m (.)

18 Mergând mai departe, vom vedea că însăși conceptul unei economii funcționale, azi limitat la sfera comercială (cf. SC. Kolm, 1984; P. Van Parijs, 1991), s-ar putea dovedi util și pentru intersecția dintre această sferă hegemonică și sferele de stat și reciprocitate (ibidem). O reflecție cu privire la intersecția acestor trei sfere poate fi interesantă, în special pentru a evita sacrificarea problemei dezvoltării umane în beneficiul unui model economic care ține cont doar de o reducere a impactului asupra mediului16. Teritoriul experimentat ca „spațiu funcțional” (S. Nahrath, F. Varone, 2007) își poate lua tot sensul în legătură cu traducerea locală a provocărilor dezvoltării durabile. Ca și în cele două capitole anterioare, acest capitol subliniază, prin urmare, capacitatea diferiților actori de a genera noi forme de cooperare care nu numai că pot genera rezultate economice, de mediu și sociale pozitive, dar pot contribui și mai presus de toate la reapariția interesului colectiv între actorii înregistrați pe același teritoriu.

Note

1 Vezi de exemplu Paul Ariès (2005) sau diferitele scrieri ale lui Serge Latouche pentru a fi convins.

2 Care va fi, de asemenea, declarat ca un sistem economic dominant, având în vedere că regimul convențional dominant este el însuși dominat de „economicizarea” sa.

3 Pierre-André Taguieff (2001) a analizat foarte bine acest discurs univoc al modernității.

4 A se vedea Dominique Bourg (1996) pentru o critică a tezei privind autonomia tehnologiei.

5 Muhamad Yunus (2006), discutat în capitolul IV, arată că este posibil un alt capitalism.

6 Tehnologiile informaționale care au, de asemenea, un potențial remarcabil de a contribui la diseminarea regimurilor convenționale alternative, așa cum vom vedea în capitolul V.

7 Desigur, această recuperare în termeni de productivitate marginală nu este un fenomen automat. Aceasta este totuși o ipoteză credibilă pentru o serie de țări emergente.

8 Chiar dacă, așa cum arată Laurent Davezies (2008), prosperitatea și bunăstarea unui teritoriu depind mai mult de veniturile cheltuite efectiv la nivel local decât de nivelul PIB generat local.

9 Adică economia unei regiuni a lumii care formează un întreg economic (F. Braudel, 1985, p. 85).

10 Așa cum arată Laurent Davezies (2008), dacă rezonăm în ceea ce privește veniturile cheltuite pe un teritoriu și nu în ceea ce privește producția internă a teritoriilor, apare o altă hartă a inegalităților teritoriale.

11 Paul Virilio (1995), la rândul său, se îndreaptă spre un centru „virtual” ale cărui raioane sunt principalele metropole urbane.

12 „Defalcarea” democrației reprezentative a făcut obiectul multor cercetări. Voi cita, de exemplu, autori cu sensibilități destul de diferite, cum ar fi Pierre-André Taguieff (2001), Michel Callon, Yannick Barthe și Pierre Lascoumes (2001), Dominique Bourg și Daniel Boy (2005), Marie-Hélène Bacqué, Henri Rey și Yves Saintomer (2005) sau Rémi Barbier (2005).

13 Nu în curtea mea.

14 Această trăsătură probabil nu este specifică societății noastre moderne. Poate că este inerent oricărei societăți umane bine stabilite, care nu știe și nu se poate concepe altfel decât ceea ce este, cu durerea de a fi slăbit. Diferența este că astăzi avem suficiente cunoștințe istorice și antropologice pentru a ști că nu este așa.

15 A se vedea de exemplu Suren Erkman (1998) sau multe capitole din cartea colectivă editată de Robert U. Ayres și Leslie W. Ayres (2002).

16 Acest lucru ar putea fi foarte bine realizat de o economie funcțională centrată doar pe sfera pieței. În absența dezvoltării durabile, obiectivul unui mediu durabil ar putea fi atins ... pentru o minoritate de ființe umane.