Encefalopatia copilăriei: definiție, simptome, prevenire, tratament

Encefalopatia copilăriei nu este o boală simplă, ci o colecție de tulburări care afectează abilitățile motorii musculare.

Acestea sunt consecința apariției unei leziuni a centrelor motorii ale creierului fie în timpul vieții intrauterine (hemoragii, toxemie, diabet, complicații placentare, infecții renale ale mamei), fie la naștere (asfixie, naștere la nivelul creierului, naștere dificilă) sau în cele din urmă, într-o măsură mai mică, în urma unei incompatibilități rh, rubeolă contractată de mamă la începutul sarcinii, o naștere multiplă, raze X prea frecvente cu raze X, malformații leziuni congenitale ale creierului, leziuni ale creierului după encefalita copilăriei, meningită sau trauma.

Depistarea precoce a tulburărilor este esențială pentru tratamentul bolii: 68 p. o sută de cazuri sunt depistate în jurul vârstei de 12 luni.

Encefalopatie infantilă Pericol:

Tulburările motorii, de severitate variabilă, merg uneori până la paralizia totală a unei părți a corpului. În plus, un procent ridicat de copii cu această boală suferă, de asemenea, fie de întârziere mintală, fie de epilepsie, fie de tulburări de auz, vedere, vorbire sau învățare sau, în cele din urmă, probleme de comportament.

Mișcările pacientului sunt aritmice, necontrolate, extrem de laborioase; tulburările de limbaj apar în mai mult de jumătate din cazuri; În ceea ce privește deformările fizice și problemele ortopedice, acestea sunt inevitabil legate de această deficiență musculară. Prin urmare, autonomia și adaptarea socială a acestor copii prezintă în general mari probleme.

Encefalopatie infantilă Simptome:

Atunci când atacul este sever, semnele sunt evidente de la naștere: vărsături, iritabilitate, hrănire dificilă, susceptibilitate la infecții, icter, test Apgar la cinci minute încet, nevoie de oxigen, convulsii ale membrelor, apatie, fizic fragil. Dar, de multe ori, starea este detectabilă doar prin întârzierea dezvoltării motorii a copilului (așezat nu înainte de 20 de luni, mersul în jur de 2 ani și jumătate).

Simptomele generale manifestate în copilăria timpurie sunt următoarele: convulsii, contracturi și spasticitate a membrelor, letargie, neliniște, țipete, paralizie parțială a feței, lipsă de excitare și de viață, încetineală marcată a dezvoltării.

Există trei tipuri de encefalopatie infantilă, în funcție de partea creierului care a fost afectată: paraplegie spastică (rigiditate și mișcări extrem de dificile); 1 ’ataxie (pierderea simțului echilibrului și a profunzimii spațiului); Vateoza (mișcări involuntare și aritmice, flexie constantă a mâinilor și picioarelor). Se întâmplă adesea ca cele trei tipuri să se îmbine și să fie însoțite de tremurături ale membrelor, rigiditate a corpului și atonie (pierderea completă a controlului muscular).

Cu toate acestea, spasticitatea este cel mai frecvent simptom, afectând picioarele mai mult decât brațele. Deformitățile articulare și edemul sunt, de asemenea, frecvente. Majoritatea copiilor cu encefalopatie prezintă în mod clar întârziere mintală, care se explică mult mai mult prin dificultățile lor de comunicare decât printr-o deficiență reală a capacităților intelectuale.

Tratamentul encefalopatiei copilariei:

Depistarea precoce a bolii este esențială. Tratamentul variază, desigur, în funcție de gradul și natura atacului, dar, în general, include fizioterapie (reabilitare musculară, corecții ortopedice, diverse exerciții de control și coordonare a mișcărilor); educație specializată și formare profesională; psihoterapie, menită să asigure echilibrul psihic și sănătatea mintală a copilului; logopedie; stomatologie specializată.

Relațiile familiale sunt de cea mai mare importanță pentru copil: acestea sunt cele care determină abilitatea și echilibrul său psihic. Pentru a-și crește copilul în cele mai bune condiții posibile, părinții trebuie să o accepte în mod realist, să ofere asistență constantă, să o asigure și să o respecte. Numeroasele centre de tratament și ateliere specializate sunt acolo pentru a finaliza această educație dificilă.

Rezultat: S-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani și beneficiază de progresul constant în cercetarea medicală, dar mai ales de la dezvoltarea de noi metode de tratament. Copiii cu encefalopatie necesită un mare sprijin și o atenție atentă din partea părinților pentru a le permite să-și controleze deficiențele și să comunice corect cu lumea exterioară. Dacă primește îngrijirea adecvată, putem spera să-l vedem integrându-se fără dificultăți majore în societate.