Expuși și sub foc, kurzii ar putea apela la regimul Assad

Bazându-se pe Damasc „ar putea contribui la menținerea Turciei la distanță, dar ar fi o pastilă amară de înghițit”, spune expertul.

expuși

OLJ/AFP/Hachem OSSEIRAN/13 octombrie 2019 la 00:00

Kurzi sirieni care se manifestă lângă Ras el-Ain, un oraș sirian care se învecinează cu Turcia, 6 octombrie 2019. AFP/Delil SOULEIMAN

După ce au părut să lase câmpul deschis atacului turc asupra aliaților săi kurzi din Siria, Statele Unite au favorizat o apropiere între minoritatea kurdă și regimul lui Bashar al-Assad, spun analiștii.

Parteneri inevitabili ai Washingtonului în lupta împotriva grupului Stat Islamic (IS), forțele kurde au declarat că au fost eliberate de Statele Unite odată cu retragerea soldaților americani luni de la marginea frontierei sirio-turce. Două zile mai târziu, Turcia și-a lansat ofensiva.

Oprimiți mult timp de regim înainte de război, kurzii au stabilit de facto autonomie asupra vastelor regiuni aflate sub controlul lor în nordul țării datorită conflictului care a început în 2011.

Chiar înainte de operațiunea turcească, ei au solicitat Rusiei, o țară aliată a dlui Assad, să joace un rol de „garant” într-un proces de „dialog” cu regimul care spusese atunci gata să „întâmpine în sânul ei pierderea copii ".

Pentru Samuel Ramani, expert în Siria, „absența forțelor americane” ar putea să-i împingă pe kurzi „să se întoarcă la Damasc pentru sprijin”.

Astăzi, kurzii controlează aproximativ 30% din teritoriul sirian. În regiunile lor, și-au înființat propriile administrații publice și propriile forțe de securitate, în special Forțele Democratice Siriene (SDF), conducând lupta împotriva ISIS.

SDF este dominat de miliția kurdă a Unităților de Protecție a Poporului (YPG), care are legături foarte strânse cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o mișcare care conduce un război de gherilă în Turcia. Turcii și-au lansat ofensiva împotriva YPG, considerat un „grup terorist”.

Iar pentru analiști, PKK, prin YPG, este cel care în Siria plătește prețul pentru două pariuri eronate. El "credea că își poate ancora proiectul politic în Siria fără a se opune în mod clar regimului Assad (.) Și credea că poate încheia o alianță durabilă cu Statele Unite în lupta împotriva jihadismului", judecă analistul Jean-Pierre Filiu.

Kurdii începuseră deja discuții cu regimul sirian anul trecut cu privire la viitorul regiunilor lor, dar aceste negocieri nu au fost urmate.

Autoritățile se arată intratabile în orice autonomie și au ajuns să califice forțele kurde drept „trădători” pentru alianța lor cu Washingtonul. Mai mult, una dintre principalele dispute este viitorul SDS.

Într-un editorial, redactor-șef al cotidianului Al-Watan, aproape de putere, Waddah Abd Rabbo, a spus că kurzii ar trebui să-și dizolve milițiile ca parte a unei posibile apropieri cu Damasc. „Trebuie să predea armele lor grele armatei siriene (.) Și să-și adune rândurile pentru a lupta împreună împotriva incursiunii turcești”, a scris el.

Aceste condiții sunt greu de acceptat. „SDF nu vrea să fie reconciliat cu Assad în condiții (.) Care implică o renunțare la autonomie”, spune Nicholas Heras, expert în Siria. „Bazându-se pe Assad ar putea contribui la menținerea Turciei la distanță, dar ar fi o pastilă amară de înghițit”.

Pe termen scurt, kurzii nu ar trebui să se aștepte la niciun ajutor din partea regimului pentru a respinge ofensiva turcească, a declarat Alexey Malashenko de la Institutul de Cercetări privind Dialogul Civilizațiilor. „Assad nu le va putea să le ofere, de teamă să nu afecteze relațiile dintre Moscova și Ankara”, explică el.

Odată cu Iranul, un alt aliat al dlui Assad, Turcia și Rusia au creat un proces care permite celor trei puteri să negocieze evoluția problemei siriene.

În plus, kurzii nu sunt într-o poziție puternică împotriva regimului sirian, care astăzi controlează în jur de 60% din țară și își stabilește în mod regulat hotărârea de a reconquista întreaga țară. „Orice soluție probabil nu se va face în conformitate cu condițiile kurzilor, deoarece aceștia nu au pârghie” în negocieri, judecătorul Samuel Ramani.

Ofensiva de la Ankara servește intereselor regimului, care se uită deja la marile câmpuri petroliere deținute de kurzi din est. "Din punct de vedere strategic, Rusia și regimul sirian sunt cei care vor beneficia cel mai mult de operațiune", a declarat firma de consultanță Eurasia. Analiza Eurasia evidențiază „imensele beneficii” pentru regim ale unui acord cu kurzii care „va permite lui Bashar al-Assad să recâștige controlul asupra Estului bogat în resurse”.

Sindromul kurd, editorialul lui Issa GORAIEB

Răzbunarea turcească, Comentariul lui Anthony SAMRANI

După ce au părut să lase terenul deschis atacului turc asupra aliaților săi kurzi din Siria, Statele Unite au favorizat o apropiere între minoritatea kurdă și regimul lui Bashar al-Assad, spun analiștii.

Parteneri inevitabili ai Washingtonului în lupta împotriva grupului Stat Islamic (IS), forțele kurde au declarat că au fost eliberate de Statele Unite odată cu retragerea soldaților americani luni de la marginea frontierei sirio-turce. Două zile mai târziu, Turcia și-a lansat ofensiva.

Oprimiți mult timp de regim înainte de război, kurzii au stabilit de facto autonomie asupra vastelor regiuni aflate sub controlul lor în nordul țării datorită conflictului care a început în 2011.

Chiar înainte de operațiunea turcească, ei au solicitat Rusiei, o țară aliată a dlui Assad, să joace un rol de „garant” într-un proces de „dialog” cu regimul care spusese atunci gata să „întâmpine în sânul ei pierderea copii ".

Pentru Samuel Ramani, expert în Siria, „absența forțelor americane” ar putea să-i împingă pe kurzi „să se întoarcă la Damasc pentru sprijin”.

Astăzi, kurzii controlează aproximativ 30% din teritoriul sirian. În regiunile lor, și-au înființat propriile administrații publice și propriile forțe de securitate, în special Forțele Democratice Siriene (SDF), conducând lupta împotriva ISIS.

SDF este dominat de miliția kurdă a Unităților de Protecție a Poporului (YPG), care are legături foarte strânse cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o mișcare care conduce un război de gherilă în Turcia. Turcii și-au lansat ofensiva împotriva YPG, considerat un „grup terorist”.

Iar pentru analiști, PKK, prin YPG, este cel care în Siria plătește prețul pentru două pariuri eronate. El „credea că își poate ancora proiectul politic în Siria fără a se opune în mod clar regimului Assad (.) Și credea că poate încheia o alianță durabilă cu Statele Unite în lupta împotriva jihadismului”, judecă analistul Jean-Pierre Filiu.

Kurdii începuseră deja discuții cu regimul sirian anul trecut cu privire la viitorul regiunilor lor, dar aceste negocieri nu au fost urmate.

Puterea este insolubilă pentru orice autonomie și a mers până acolo încât a calificat forțele kurde drept „trădători” pentru alianța lor cu Washingtonul. Mai mult, una dintre principalele dispute este viitorul SDS.

Într-un editorial, redactor-șef al cotidianului Al-Watan, aproape de putere, Waddah Abd Rabbo, a spus că kurzii ar trebui să-și dizolve milițiile ca parte a unei posibile apropieri cu Damasc. „Trebuie să predea toate armele grele armatei siriene (.) Și să-și adune rândurile pentru a lupta împreună împotriva incursiunii turcești”, a scris el.

Aceste condiții sunt greu de acceptat. „SDF nu vrea să fie reconciliat cu Assad în condiții (.) Care implică o renunțare la autonomie”, spune Nicholas Heras, expert în Siria. „Bazându-se pe Assad ar putea ajuta Turcia să se țină la distanță, dar ar fi o pastilă amară de înghițit”.

Pe termen scurt, kurzii nu ar trebui să se aștepte la niciun ajutor din partea regimului pentru a respinge ofensiva turcească, a declarat Alexey Malashenko de la Institutul de Cercetări privind Dialogul Civilizațiilor. „Assad nu le va putea să le ofere, de teamă să nu afecteze relațiile dintre Moscova și Ankara”, explică el.

Odată cu Iranul, un alt aliat al dlui Assad, Turcia și Rusia au creat un proces care permite celor trei puteri să negocieze evoluția problemei siriene.

În plus, kurzii nu sunt într-o poziție puternică împotriva regimului sirian, care astăzi controlează în jur de 60% din țară și își stabilește în mod regulat hotărârea de a reconquista întreaga țară. „Orice soluție probabil nu se va face în conformitate cu condițiile kurzilor, deoarece aceștia nu au pârghie” în negocieri, judecătorul Samuel Ramani.

Ofensiva de la Ankara servește intereselor regimului, care se uită deja la marile câmpuri petroliere deținute de kurzi din est. "Din punct de vedere strategic, Rusia și regimul sirian sunt cei care vor beneficia cel mai mult de operațiune", a declarat firma de consultanță Eurasia. Analiza Eurasia evidențiază „imensele beneficii” pentru regim ale unui acord cu kurzii care „va permite lui Bashar al-Assad să recâștige controlul asupra Estului bogat în resurse”.

Sindromul kurd, editorialul lui Issa GORAIEB

Răzbunarea turcească, Comentariul lui Anthony SAMRANI