Gutui

Postat de Paule Neyrat, dietetician, pe 22.06.2001 la 02:00 AM

Pere Cydonie

gutui arată ca o pară în formă și piele galbenă. Născut în Caucaz și Iran, gutui a fost cultivat acum peste 4000 de ani în Persia antică. Celălalt nume al său este „Pere din Cydonia”. Grecii au cultivat gutui la marginea orașului Cydon, Creta, de unde și numele său botanic: Cydonia vulgaris. Au mâncat fructele după ce le-au umplut cu miere. Pentru ei, gutui a fost simbolul iubirii și al fericirii. Romanii, în aceeași ordine de idei, îl consacraseră lui Venus: este reprezentat cu un gutui în mâna dreaptă, un cadou de la zeul Paris. La nunți, acestea erau oferite noilor soți. În Franța, în Evul Mediu, gutui a fost utilizat pe scară largă atât în gătit, cât și în medicină. Am făcut, printre altele, un Pasta de gutui, Cotignac, atât un tratament și un remediu pentru digestie și mai ales împotriva diareei. Don Quijote i-a sugerat cu tărie lui Sancho Panza câteva felii de Quince Jelly pentru a-și ameliora problemele de digestie: așa „dulce de membrillo” imortalizat de Cervantes a devenit o bomboană încă populară în Spania.

Nutriție

Interesul esențial al gutui este bogăția sa în fibre, care sunt în principal pectine, fibre solubile foarte bine tolerate de tractul digestiv. gutui este, de asemenea, bogat în taninuri. Ele îi oferă această asprime specială. Combinația dintre pectine și aceste tanini provoacă gutui are proprietăți antidiareice foarte bune. Sâmburi de gutui, bogate în substanțe mucilaginoase, sunt încă utilizate în unele produse cosmetice, în special în gelurile de păr. gutui este neapărat modificat atunci când este preparat ca un compot. Se adaugă 10 la 15 g zahăr la 100 g fructe. Aportul de energie este apoi de 70 până la 85 de calorii.

Primiți și mai multe informații despre sănătate abonându-vă la E-sante zilnic.