Înainte de a continua.

Politica noastră de protejare a datelor dvs. cu caracter personal a evoluat în conformitate cu noul Regulament general privind protecția datelor (GDPR) adoptat de Parlamentul European și intrat în vigoare la 25 mai 2018. Faceți-vă timp să vă informați aici.

Dialogul social a fost disprețuit de doi ani de către guvern, acum este dezbaterea parlamentară care urmează să fie încălcată.

Deputat al Republicii, în câteva zile voi fi condus să dau o opinie cu privire la proiectul de lege privind pensiile, care angajează toți francezii pentru următorii 50 de ani, în condiții care nu îmi vor permite să evaluez în mod eficient sfera votului meu.

Modul în care vor fi organizate dezbaterile nu poate decât să ne inspire rușine față de cei care ne-au încredințat onoarea solicitantă de a fi reprezentanții lor. În timp ce guvernul și administrațiile lucrează la acest proiect de mai bine de doi ani, Adunarea Națională va avea doar câteva zile să ia cunoștință, să asimileze, să modifice, să evalueze validitatea și relevanța a aproape 1.500 de pagini ale unui ecuson. După ce a disprețuit dialogul social timp de doi ani, acum dezbaterea parlamentară este pe cale să fie încălcată.

Textul se referă la 29 de ordonanțe privind aspectele esențiale ale proiectului, privând Parlamentul de capacitatea sa de a măsura consecințele și chemându-l să voteze orb.

Cum putem fi de acord să legiferăm fără să știm cum drepturile constituite în prezent vor fi convertite în puncte pentru generațiile născute după 1975 sau cum, pentru generațiile născute înainte, aceste drepturi vor fi lichidate în vechiul sistem? Guvernul își ascunde intențiile de Parlament.

Cum putem fi de acord să decidem asupra unui studiu de impact bazat pe o vârstă de echilibru de 64 de ani în 2027, când prim-ministrul l-a retras provizoriu și partenerii sociali ar trebui să decidă asupra viitorului acestei măsurători? Fie guvernul batjocorește partenerii sociali și mizează pe redresarea acesteia, fie Parlamentul este batjocorit prin înclinarea dezbaterii, deoarece fără o vârstă esențială, chiar și pe termen scurt, studiul de impact ar trebui revizuit.

La fel, cum ne putem pronunța asupra drepturilor familiale și conjugale în viitorul sistem de pensii, chiar dacă guvernul tocmai a încredințat o misiune care își propune să se pronunțe asupra evoluției acestor aceleași drepturi? Din nou, fie această misiune este o iluzie, fie dezbaterea parlamentară nu are sens.

Cum ne bazăm pe un studiu de impact parțial și parțial? Este foarte răspunzătoare, limitată la sfera pensiilor, în timp ce reforma va avea efecte majore asupra șomajului, a salariilor, a distribuției veniturilor, a cheltuielilor publice în sens larg și a PIB-ului. Dar, la fel ca un mic negustor obsedat de unicul echilibru al sistemului de pensii, guvernul nu oferă nicio modelare cuprinzătoare pentru a măsura efectele economice și sociale generale ale reformei.

Cum putem crede în sinceritatea unui guvern care folosește trucuri ca atunci când bazează proiecțiile de pensii ale funcționarilor publici pe creșteri salariale exclusiv pe baza unei creșteri de 0,23 puncte pe an a ponderii bonusurilor din cei 50 de ani următori? Ipoteza nu este banală, îi permite să creadă că în sistemul actual (în care bonusurile nu creează drepturi), pensia medie pentru generația 1975-2000 ar stagna și chiar ar scădea pentru profesori. Atunci când crește cea a tuturor angajaților cu aproximativ 25%; dar cine poate crede într-o astfel de ipoteză sau că vom lăsa viitorii noștri funcționari pensionari atât de retrogradați? Guvernul încearcă să demonstreze, cu toată forța și absurdul, că reforma sa este bună. Mai presus de toate, el arată nebunia și cinismul, prezicând că, timp de 50 de ani, funcționarii publici își vor vedea puterea de cumpărare crescând doar prin bonusuri.

Cum să crezi în cazuri tipice, atât de gros distorsionate? Toate sunt construite cu o vârstă de echilibru de 65 de ani pentru toate generațiile de după 1975, în timp ce textul prevede în mod explicit că vârsta de echilibru va evolua odată cu speranța de viață. Aproape toți arată o creștere a ratei de înlocuire, toată lumea pare să câștige (în special din cauza artificiilor asupra funcționarilor publici), chiar dacă ni se spune că cheltuielile nu vor crește comparativ cu sistemul actual. Șirul este atât de uriaș încât este indecent. Cinism sau levitate? Toate cazurile tipice sunt trunchiate: reforma modifică atât nivelul contribuției, cât și nivelul pensionării: se poate pierde sau câștiga în contribuții, poate pierde sau câștiga în nivelul pensionării. Pentru a obține o imagine reală a reformei, aveți nevoie de studii privind ciclul de viață, inclusiv contribuții și pensii, numai atunci puteți ști cu adevărat cine câștigă și cine pierde. Studiul de impact analizează contribuțiile și pensiile separat și nu identifică cu adevărat câștigătorii și pierzătorii.

Cum putem crede în promisiunea care a devenit un slogan: „un euro contribuit va da aceleași drepturi de pensie”? Nici această promisiune centrală nu este respectată. Consiliul de stat a menționat că a solicitat guvernului reformularea obiectivului „un euro contribuit oferă aceleași drepturi” pentru „un euro contribuit oferă aceleași drepturi în condițiile definite de lege”. Astfel reformulat obiectivul nu înseamnă mult; acest truc dezvăluie doar semantica „talentului incredibil” a celor mai buni avocați ai noștri pentru a acomoda dreptul la realități. Dar, într-un limbaj simplu, înseamnă doar că un euro contribuit nu va da aceleași drepturi.

Suntem acolo. Realitatea ne impune parlamentarilor, opozanților sau susținătorilor reformei, una sau alta: sunt îndeplinite condițiile unei serioase negări a democrației și, împreună cu ele, cele ale unei catastrofe fără precedent pentru țara noastră, sistemul de pensii. Guvernul nu ne spune totul sau navighează la vedere. În ambele cazuri, este necesar să reîncepeți totul.

Vezi și pe Le HuffPost: Pensii: acești demonstranți răspund lui Macron care le sugerează să testeze dictatura