(curs) Hadra Moussawiya: Moussa și Pharaon [P2]

بسم الله الرحمن الرحيم
و الصلاة و السلام على أشرف المرسلين
و على اله و اصحابه أجمعين

Ședința educatorului Shaykh Sidi Mohamed Faouzi al-Karkari –radiAllâhu ‘anhu-

Moussa ‘alayhi

Să știți că Faraonul posedă o vastă cunoaștere și că, când a întrebat-o pe Sayidina Moussa (‘alayhi s-salâm): „Și ce este Domnul Universului? " [s26.v23], pentru a-l încolți punându-i o întrebare la care nu putea răspunde ... Faraonul a întrebat despre însăși entitatea Adevărului, că nici o propoziție sau expresie, că niciun semn sau indicație nu ar putea desemna: a fost o întrebare care vizează Realitatea (Haqîqa) a Esenței divine. " Și ce este Domnul Universului? A spus faraonul. „Domnul cerurilor și al pământului și tot ceea ce există între ele”, a spus [Moussa], „dacă ești înzestrat cu o certitudine absolută! " [s26.v23/24]

Această certitudine este unul dintre roadele dezvăluirii divine. Prin urmare, aceste cuvinte înseamnă: „Dacă ești înzestrat cu o descoperire care îți permite să percepi o viziune interioară, prin credință pură și limpede, Realitatea (Haqîqa) care se manifestă prin pierderea vederii fizice a ochilor. "

Soarele a apărut din inima mea, astfel încât apare ceea ce este ascuns universului meu ...

Faraonul a depășit limitele și a dorit să invadeze gradul spiritual al lui Moussa ('alayhi s-salâm) și tocmai din acest motiv, acesta din urmă a căutat să-l diminueze în ochii oamenilor prezenți, prin dezvăluirea unei dovezi clare finale. și de netăgăduit. Allâh –ta’ala– spune astfel, în limba Sayidinei Moussa (‘alayhi s-salâm): „Dar dacă ți-aș da dovezi clare? " [s26.v30] Faraonul a fost mândru și i-a răspuns: „Adu-l, dacă ești unul dintre cei adevărați” [s26.v31]. Dacă Faraonul ar fi răspuns dimpotrivă negativ, și-ar fi dezvăluit frica în ochii tuturor și oamenii ar fi văzut în refuzul său recunoașterea reprimată a Mesajului lui Moussa (‘alayhi s-salâm). Allâh - ta'ala - spune: „Așa că a căutat să-și intimideze poporul și așa l-au ascultat, pentru că erau oameni răi” [s43.v54]. El a reușit să-i intimideze profitând de lipsa lor de cunoaștere a lui Allah și de asprimea pe care a arătat-o ​​față de ei. Prin urmare, ei l-au ascultat din perversiune și s-au lăsat aduși din ascultarea față de Creator. Dar toate aceste văluri le-au acoperit doar pentru că se odihneau pe mintea lor.

Deci, oricine se va baza pe rațiunea sa referitoare la Cunoașterea Domnului său, se va baza doar pe o creatură la fel ca el, dar creatura este total incapabilă să prindă și să-l înconjoare pe Creator - subhânahu wa ta'ala-. Dacă, dimpotrivă, ar fi urmat Duhul Cuvântului, precum și Intelectul superior, ar fi fost dezvăluite, ar fi gustat Realitatea (Haqîqa) și ar fi ajuns la certitudine, prin viziune, așa cum a fost cazul de oameni cu condiție spirituală realizată (ahlu t-tahqîq). Prin urmare, faraonul a acceptat ca Moussa (‘alayhi s-salâm) să raporteze ceea ce a propus să prezinte drept dovadă evidentă: „Și-a dat jos toiagul și atunci s-a dovedit a fi un adevărat șarpe”. [s26.v32]. Moussa ('alayhi s-salâm) a aruncat toiagul nafilor, nafuri prin care faraonul nu și-a ascultat Domnul și care s-a manifestat sub forma unui șarpe adevărat, astfel încât să arate care a fost adevăratul grad al faraonului: un neascultător ego și refuzând realitatea Domniei (Rouboûbiya). Acesta este motivul pentru care personalul a apărut sub forma unui șarpe.

Șarpele fiind un animal răspândit, sayiduna Moussa (‘alayhi s-salâm) a adus dovezi familiare tuturor. Apoi, neascultarea, revenind în mâna lui Moussa (‘alayhi s-salâm), a redevenit din nou prin preluarea formei unui băț, arătându-ne că dacă Faraonul ar fi ascultat atunci de Moussa, păcatele sale i-ar fi fost iertate. Acest baston este o indicație a lui Alif al-Muqaddar și îl folosește ca Alif Muqaddar, adică Moussa (‘alayhi s-salâm), dezvăluind astfel Porunca divină. Acest personal are două înfățișări primare și fundamentale: unul este un șarpe, celălalt un personal.

Prin urmare, este ca și cum Sayiduna Moussa ('alayhi s-salâm) l-ar fi informat pe Faraon că acesta este el, deținătorul Centrului și al Secretelor, iar indicația acestui fapt se află în faptul că șarpele său a înghițit toate celelalte ... că nu am mai văzut nici cea mai mică urmă a vreunui șarpe și că, în cele din urmă, doar bățul lui Moussa ('alayhi s-salâm), așa cum era la început, persistă, fără greutatea sa și volumul său n nu s-au schimbat. Astfel, Profetul lui Allâh Moussa (‘alayhi s-salâm) a triumfat, iar dovada sa a răsărit înaintea tuturor. Vrăjitorii prezenți au recunoscut atunci gradul de Kalîm, au crezut în el și în ceea ce venise, și prin aceasta au fost crescuți și onorați. În ceea ce îl privește pe Faraon, Allâh –ta'ala– l-a îmbrăcat cu curgerile Numelui al-Dârr (Cel care asigură răul), de aceea a fost dur, încăpățânat, arogant și îngâmfat până la punctul de a chema oamenii la „închinare”, totuși, știind în adâncul sufletului că nu era nimic ... Asta pentru a înțelege Alif al-Muqaddar: atunci când bățul (Alif al-Muqaddar) este aruncat în fața unui individ și se dezvăluie sub o înfățișare proastă, este pentru că individul în cauză este un arogant, vanitos și rău ... și dacă apare într-o înfățișare bună, este pentru că individul este bun și ascultător.