Arta începuturilor francismului la Muzeul Reina Sofia

Vizitatorii vizualizează lucrările lui Joan Miro.

Adrien vicente
FRANȚA AGENȚIA MEDIA

& sdk = joey & u = https% 3A% 2F% 2Fwww.lapresse.ca% 2Farts% 2Farts-visuels% 2F201604% 2F29% 2F01-4976333-lart-des-debuts-du-franquisme-au-musee-reina-sofia .php & display = popup & ref = plugin & src = share_button "data-network =" facebook "title =" Share on Facebook ">
✓ Link copiat

Până în septembrie, Muzeul Reina Sofia din Madrid explorează universul creației artistice de la începutul francismului, între propagandă și rezistență, arătând tinerețea viitorilor maeștri ai artei contemporane.

Câmp închis. Arta și puterea în perioada postbelică din Spania, 1939-1953, inaugurată săptămâna aceasta, acoperă primii ani ai dictaturii generalului Francisco Franco (1939-1975), după victoria trupelor sale asupra celor ale regimului republican în timpul războiul din Spania (1936-1939).

Urmează o expoziție în 2012-2013 despre arta spaniolă din anii 1930, marcată de efervescența regimului republican și apoi de războiul civil.

Dintre cele mii de piese expuse până pe 26 septembrie, unele sunt inedite, iar altele nu au mai fost expuse din anii '70.

Aceasta a reunit picturi, sculpturi, desene, fotografii, reviste, filme și modele de epocă semnate de peste 200 de artiști, inclusiv spaniolii Salvador Dali, Joan Miro și Pablo Picasso, împrumutați de la aproximativ o sută de colecții și fonduri publice și private.

Expoziția disecă propaganda regimului Franco prin teme precum reconstrucția după trei ani de război sau exaltarea lumii rurale.

Această perioadă, marcată de reprimarea oponenților și izolarea Spaniei, este „lungă și foarte complexă”, notează Manuel Borja-Villel, directorul muzeului.

„Clișeul în virtutea căruia nu s-a întâmplat nimic în anii 1940 este ușor de negat”, explică AFP Maria Dolores Jiménez-Blanco, curatoarea expoziției, descriind timpul „găurii negre din lumea istoriografică”.

În acești ani, „voința regimului de a crea o cultură, o artă care o reprezintă”, a coexistat cu „elementele de rezistență, exil”, subliniază Manuel Borja-Villel. O perioadă în care franciștii și republicanii concurează, de asemenea, pentru simbolurile culturii naționale, folclorul și flamencul fiind utilizate de ambele tabere.

Exilul și coabitarea

Mai mulți mari artiști au fost nevoiți să părăsească Spania din lipsă de afinitate cu regimul, precum compozitorul Manuel de Falla, exilat în Argentina sau Picasso.

O întreagă sală a expoziției este dedicată picturilor artistului exilat în Franța și aproape de Partidul Comunist, cu Femeia terifiantă așezată într-un fotoliu gri pictată a doua zi după sfârșitul Republicii Spaniole, la 1 aprilie 1939, sau un craniu sculptat în 1943.

„Picasso este o figură încă prezentă într-un fel sau altul” la acea vreme, spune Manuel Borja-Villel. „El este atât o figură mitică pentru artiștii de avangardă, cât și un personaj urât de regim”.

Miro s-a întors în Spania în 1942. „A rămas departe de regimul Franco. El trăiește într-un fel de exil intern ”, a declarat Maria Dolores Jiménez-Blanco pentru AFP.

În primii ani de după război, spune ea, au început să apară mai mulți tineri artiști care își vor începe cariera ulterior, precum pictorul catalan Antoni Tapies sau sculptorul Eduardo Chillida. Amândoi au trăit pentru scurt timp la Paris.

Muzeul vrea să arate această conviețuire expunând în aceeași cameră tânărul Tapies (1923-2012), opus regimului, și Salvador Dali (1904-1989), simpatizant mai în vârstă și pro-Franco.

Un ulei suprarealist, Parafaragamus de Tapies (1949), care prezintă interiorul unei flori care conține o cameră cu gresie unde plutesc mai multe obiecte și forme, se află lângă un portret pictat de Dali în 1943 al ambasadorului Spaniei în Franța de la Vichy (regim care colaborează cu naziștii) în fața monumentalei mănăstiri spaniole din Escorial.

Reina Sofia organizează, până în iunie, proiecții de filme de epocă și prelegeri despre arta spaniolă în anii 1940.