Impulsivitatea: unul dintre factorii responsabili de obezitate ?

rezumat

Obezitatea este o condiție determinată de mai mulți factori, biologici, psihologici și socio-culturali. Dintre acești factori, impulsivitatea pare să joace un rol deosebit de important. Whiteside și Lynam au propus recent să distingă patru dimensiuni ale impulsivității: urgență, lipsa premeditării, lipsa perseverenței și căutarea senzațiilor. Sarcinile psihologice și chestionarele au făcut posibilă evidențierea mecanismelor cognitive și motivaționale care stau la baza acestor diferite fațete ale impulsivității la pacienții obezi.

Introducere

În societățile în care alimentele sunt disponibile pe scară largă, tentațiile sunt peste tot și totuși doar unii oameni au dificultăți în reglarea consumului de alimente și în rezistență la alimente. În această perspectivă, ne putem întreba despre ce caracterizează persoanele care suferă de obezitate? De fapt, se pare că diferiți factori biologici (scăderea termogenezei), psihologice (tulburări alimentare, depresie) și socio-culturale (nivel socio-economic scăzut) sunt asociați cu dezvoltarea și menținerea acestei stări. 1 Dintre acești factori, impulsivitatea pare să joace un rol deosebit de important. Astfel, mai multe studii au arătat că impulsivitatea este asociată cu dezvoltarea și menținerea obezității. 2-4 În plus, atât la adulți, cât și la copiii cu obezitate, există dovezi că hiperactivitatea, o tulburare caracterizată printr-un nivel ridicat de impulsivitate, este mai frecventă decât la martori. 5.6

Patru dimensiuni ale impulsivității

Impulsivitatea este un concept care se referă la manifestări comportamentale, motivaționale și emoționale extrem de variate. În acest context, Whiteside și Lynam 7 au propus recent să distingă patru dimensiuni distincte ale impulsivității:

1. Urgență care se referă la tendința de a ceda la impulsuri puternice, adesea în asociere cu o dispoziție negativă;

2. lipsa premeditării care se referă la dificultatea de a gândi la consecințele unui act înainte de a comite la acesta;

3. lipsa perseverenței care se referă la dificultatea de a rămâne concentrat asupra unei sarcini care poate fi dificilă și/sau plictisitoare;

4. căutarea senzației care se referă la tendința de a căuta emoții și emoții.

Bechara și Van der Linden 8 au sugerat, la rândul lor, să lege aceste diferite fațete ale impulsivității cu mecanisme cognitive și motivaționale specifice. Astfel, dimensiunile „urgență”, „lipsă de premeditare” și „lipsă de perseverență” ar fi asociate cu mecanismele de autocontrol, în timp ce dimensiunea „căutării senzațiilor” ar reflecta dispoziții mai motivaționale. 9 Mai precis, dimensiunea „urgenței” ar fi legată de capacitatea de a inhiba răspunsurile dominante sau foarte automatizate. Dimensiunea „lipsei de premeditare” ar fi legată de capacitatea de a lua în considerare consecințele pozitive și negative ale unei decizii pe baza unui răspuns emoțional asociat cu această decizie. Dimensiunea „lipsei de perseverență” ar fi asociată cu capacitatea de a inhiba gândurile sau amintirile irelevante. În cele din urmă, dimensiunea „căutării senzațiilor” ar reflecta o hipersensibilitate la întăriri pozitive, la recompense (figura 1). 9 Fiecare fațetă este susținută de o rețea cerebrală specifică.

Cele patru dimensiuni ale impulsivității responsabile de obezitate ?

Câteva studii au evaluat performanța pacienților obezi cu sarcini cognitive și/sau chestionare legate în mod specific de una sau alta dintre cele patru dimensiuni ale impulsivității. 10-15

Urgenţă

Dimensiunea „de urgență”, legată de capacitatea de a inhiba un răspuns dominant sau automat, în special în condiții emoționale negative, a fost evaluată folosind chestionarele 10 și o sarcină de semnalizare stop. 11,16 În prima parte a acestei sarcini, participanții sunt instruiți să răspundă automat la un stimul (apăsând un buton când apare un „X”, dar nu și când este „O”). În a doua parte a sarcinii, se emite un bip într-un sfert din încercări, spunând persoanei să blocheze răspunsul la „X”. Măsurăm apoi timpul necesar persoanei pentru a-și opri comportamentul. Rezultatele au arătat că persoanele obeze au dificultăți la întreruperea unui răspuns automat. În acest context, dificultățile persoanelor obeze în întârzierea consumului de alimente în cazul unor emoții puternice ar trebui să fie corelate, cel puțin parțial, cu aceste disfuncționalități ale mecanismelor inhibitoare.

Lipsa premeditării

Lipsa perseverenței

Din câte știm, dimensiunea „lipsei de perseverență”, legată de capacitatea de a rezista gândurilor intruzive, nu a fost încă abordată folosind sarcini psihologice la persoanele obeze. Cu toate acestea, studiile efectuate la oameni care își controlează dieta sugerează dificultăți în rezistența gândurilor intruzive legate de hrană și forma corpului (nemulțumirea corpului). 13 Confruntați cu aceste gânduri intruzive, aceste persoane folosesc strategii inadecvate de suprimare sau evitare, care conduc la o creștere a acelorași gânduri și care pot induce pierderea controlului asupra consumului de alimente. 18,19 În timp, prezența gândurilor intruzive poate descuraja pacientul și poate interfera cu monitorizarea tratamentului.

Căutarea senzației

Cercetările care s-au concentrat pe dimensiunea „căutării senzațiilor” au arătat o sensibilitate mai mare a persoanelor obeze la recompense și la plăcerile alimentare. 14,15,20 Acest fenomen îi poate determina să piardă contactul cu senzațiile alimentare (foamea, sațietatea) care reglează în mod normal aportul alimentar, contribuind astfel la menținerea obezității.

Dacă ne întoarcem la cadrul nostru general de analiză (Figura 2), putem presupune că hipersensibilitatea la stimulii alimentari asociați cu bune abilități de autocontrol nu ar duce la dificultăți în controlul comportamentului alimentar și al gândurilor asociate. Pe de altă parte, hipersensibilitatea la stimulii alimentari asociați cu abilități slabe de autocontrol ar împiedica reglarea comportamentului alimentar și controlul gândurilor asociate acestuia.

Concluzie

În concluzie, impulsivitatea în diferitele sale componente motivaționale și cognitive pare să joace un rol în obezitate. Mai multe implicații practice decurg din demonstrarea acestei relații între obezitate și impulsivitate.

Evaluarea psihologică a persoanelor obeze ar trebui să includă o secțiune dedicată explorării fațetelor impulsivității prin, de exemplu, chestionarul UPPS. 21 În mod similar, îngrijirea psihologică ar trebui să fie dedicată și dificultăților de autocontrol caracteristice comportamentului impulsiv. Astfel, de exemplu, intervențiile nu ar trebui să se bazeze pe diete restrictive de slăbire, deoarece acestea sporesc atractivitatea alimentelor. 22