Departamentul de Ginecologie și Andrologie

Laparoscopie

Obiectiv și definiție

Această intervenție constă în examinarea sub anestezie generală a interiorului cavității abdominale și în special a organelor genitale (uter, ovare, tuburi) folosind o cameră de câțiva milimetri, introdusă printr-o incizie la nivelul ombilicului.
Se fac incizii infracentimetrice în regiunea supra-pubiană pentru a introduce instrumente fine pentru efectuarea intervenției chirurgicale.
Primul scop al laparoscopiei este de a stabili un diagnostic care să permită căutarea unei anomalii care nu poate fi detectată prin alte mijloace (endometrioză sau aderențe) sau confirmarea diagnosticului suspectat prin alte examinări (ultrasunete sau examen clinic). Mai multe intervenții pot fi efectuate prin laparoscopie:

Durata intervenției

Durata spitalizării

În anumite indicații, se propune o spitalizare preoperatorie de 24 de ore pentru a efectua un preparat intestinal (antibioterapie, laxativ, clismă) asociat cu o dietă fără reziduuri (fără fructe și legume pentru o săptămână înainte de operație).

Frecvența acestui tip de intervenție

Peste 1.000 de laparoscopii sunt efectuate pe an în departament.

Efectele secundare ale intervenției

În cazul miomectomiei, sarcina trebuie evitată timp de 3 luni, pentru a permite uterului să se vindece corespunzător. Dacă cicatricea miomectomiei este profundă sau multiplă, va fi indicată o operație cezariană pentru sarcinile ulterioare.

În reanastomozele tubare, un ghid va fi lăsat în tuburi timp de 48 de ore. Acest ghid va fi pur și simplu eliminat printr-un examen ginecologic înainte de plecare.

Riscuri inerente intervenției și relevante pentru pacient

În timpul operației, abordarea chirurgicală poate fi modificată în funcție de constatările făcute în timpul operației. Deschiderea abdomenului poate fi uneori necesară atunci când procedura a fost planificată vaginal sau laparoscopic.
Deteriorarea organelor din vecinătatea uterului poate apărea în mod excepțional (rană intestinală, rană a vezicii urinare sau a ureterului, vase de sânge), necesitând un control chirurgical specific.
Sângerarea internă este, de asemenea, excepțională și poate fi necesară o transfuzie de sânge sau produse din sânge.
Poate să apară un hematom sau o infecție (abces cicatricial), necesitând cel mai adesea tratament local. Cu toate acestea, poate fi necesară o a doua intervenție pentru tratarea adecvată a acestor complicații.
Ca orice intervenție chirurgicală, această intervenție poate implica în mod excepțional un risc de viață sau sechele grave.
Se stabilește un tratament preventiv anticoagulant (medicamente, vene varicoase, fizioterapie) în timpul perioadei după operație pentru a reduce riscul de flebită (formarea unui cheag într-una din vene) sau embolie pulmonară.

După intervenție

Refuzul intervenției

Amânarea procedurii poate crește riscul de complicații înainte, în timpul și după procedură (de exemplu: sângerarea poate apărea înainte de procedură, necesitând o transfuzie).
Traseul ales pentru procedură poate fi modificat și poate crește riscul de complicații în timpul procedurii.
În caz de patologie oncologică sau suspiciune de leziune care se poate degrada, amânarea tratamentului poate agrava prognosticul.
Amânarea tratamentului chirurgical și/sau medical poate crește riscul pentru viață al intervenției chirurgicale care ar fi efectuată ulterior.
Amânarea tratamentului pentru o sarcină ectopică poate crea un risc de sângerare internă care poate pune viața în pericol sau poate necesita o intervenție chirurgicală mai radicală (salpingectomie).
Amânarea diagnosticului și a tratamentului salpingitei poate duce la peritonită semnificativă care determină aderențe pelvine, ducând la o sarcină ulterioară.