Societatea civilă de construcție-vânzare: clarificarea activităților compatibile cu regimul său fiscal specific

25 martie 2013 - De Agnès Rivière-Durieux

2013

  • A trimite
  • La imprimare

Înzestrate cu un statut special de articolele L. 211-1 până la L. 211-4 din Codul construcțiilor și locuințelor, societățile civile al căror scop social este să construiască una sau mai multe clădiri în vederea vânzării beneficiază de un regim fiscal care derogă de la drept comun care a contribuit în mare măsură la succesul lor cu dezvoltatorii imobiliari.

De Agnès Rivière-Durieux, avocat fiscal specializat în probleme de venituri și impozite pe profit, în special legate de proprietăți imobiliare.

În cazul în care activitatea de construcție de vânzare este legală civilă, articolul 35 1 bis din Codul fiscal general (CGI) îi conferă un caracter comercial în scopul impozitării. În conformitate cu principiul prevăzut la articolul 206 2 din CGI, efectuarea tranzacțiilor menționate la articolele 34 și 35 de către o societate civilă implică obligația sa față de impozitul pe profit. Și prin derogare de la acest principiu, articolul 239 ter prevede că societățile civile de construcții și vânzări nu sunt supuse impozitului pe societăți, ci sunt supuse regimului fiscal pentru parteneriate. Regimul derogatoriu nu este supus condiției ca obiectul construcției-vânzării să fie realizat exclusiv.

Administrația a specificat întotdeauna că nu este necesar să se facă distincția în funcție de faptul dacă acest obiect este realizat exclusiv sau în comun cu exercitarea unei activități pur civile din punct de vedere fiscal, cum ar fi închirierea clădirilor. Pe de altă parte, societățile civile care, pe lângă construcția de clădiri în vederea vânzării, exercită o altă activitate care se încadrează, în scopuri fiscale, în categoria profiturilor industriale și comerciale, trebuie să fie supuse impozitului pe venit. -BIC-CHAMP-70-20-100-20120912). Jurisprudența acceptă faptul că desfășurarea operațiunilor care sunt totuși comerciale din punct de vedere fiscal nu pune în discuție aplicarea prevederilor articolului 239 ter atunci când permit vânzarea clădirilor construite (vânzarea de mobilier care echipează zonele comune ale unei reședință pentru vârstnici CE 27/02/1989 nr. 57066, SCI La Résidence du Bocage) sau sunt de interes direct pentru realizarea obiectului corporativ (revânzare de terenuri în schimbul abandonării dreptului de trecere CE 28/01/1983 nr. 28193).

Prin specificarea că regimul articolului 239 ter este rezervat societăților civile care desfășoară operațiuni de construcție numai în vederea vânzării, considerentul anumitor hotărâri ar putea duce la credința că articolul 239 ter din CGI stabilește o condiție de exclusivitate a scop social (CE 5/04/1978 nr. 1211; CE 27/09/1991 nr. 110130). Dacă acest principiu de exclusivitate a fost probabil destinat să se refere doar la activități comerciale din punct de vedere fiscal, Consiliul de stat l-a aplicat totuși unei societăți civile de vânzare a construcțiilor (SCCV) care a donat clădirile construite în chirie. În loc să judece că o activitate civilă nu ar putea priva compania de regimul său, el a considerat că, din cauza naturii sale auxiliare și înainte de vânzare, închirierea era doar una dintre modalitățile prin care compania a finalizat vânzarea clădirilor sale și astfel nu a pierdut beneficiul regimului său fiscal excepțional (CE 6/11/1998 nr. 171927, SCI Paradis Prat).

Aplicând aceleași principii, o curte administrativă de apel a decis că o SCCV a cărei activitate de închiriere nu era accesorie ar trebui să fie supusă impozitului pe profit pentru toate profiturile sale (CAA Bordeaux nr. 08BX00965). Această hotărâre a fost cenzurată de Consiliul de Stat (28/11/2012 nr. 332110 SCI Virapin Apou) prin hotărârea că regimul derogatoriu încetează să se aplice companiilor civile care angajează, pe lângă operațiunile de construcție-vânzare, alte operațiuni care, dacă ar fi efectuate izolat, ar duce la supunerea acestor companii la impozitul pe profit în aplicarea dispozițiilor combinate ale articolelor 206, 34 și 35 din CGI. A făcut astfel posibilă clarificarea situației judecând: - că obiectul construcției-vânzării nu este exclusiv; - că o activitate de închiriere de natură civilă, chiar neaccesorie, nu privește societatea de regimul prevăzut la articolul 239 ter din CGI.