Noi ritualuri, noi simboluri - Perseu

Soulé Véronique. Noi ritualuri, noi simboluri. În: Comunicări, 55, 1992. L'Est: les mythes et les restes, editat de Alain Brossat și Jean-Yves Potel. pp. 11-22.

Noi ritualuri, noi simboluri

A fost Ziua Armatei, Ziua Poliției, Ziua Minerilor, Ziua Oțelarilor, Ziua Jurnaliștilor și multe altele. A existat desigur ziua de mai a muncitorilor, dar și sărbătoarea instaurării regimului comunist, cea a eliberării țării de către sovietici, comemorarea victoriei asupra „fascismului” (Hitler), uneori ziua de naștere a liderului comunist local și, în unele țări, cea mai urâtă sărbătoare publică: 7 noiembrie, aniversarea marii revoluții din octombrie. A fost momentul în care știrile de la televiziune s-au deschis inevitabil odată cu posturarea partidului numărul unu.

Calendarul pe care comuniștii l-au impus pentru a marca mai bine „noua eră” aproape că îi va face pe oameni să zâmbească astăzi, atât de evidentă a fost voința de a „aranja” istoria și de a-i impune un sens, în conformitate cu presupusul marș triumfal al socialismului., o rescriere care în ochii popoarelor din Est nu va fi niciodată altceva decât o non-istorie, adică negarea adevăratei lor istorii naționale. De mai bine de patruzeci de ani, populațiile respectaseră totuși aceste rituri, docile sau resemnate, fluturând steaguri mici pe trecerea liderului partidului, punctând discursurile tovarășilor cu lozinci, decorând frontoanele fabricilor, vitrinele magazinelor și clădirile fațade parcă pentru o zi de sărbătoare. Până la final, programul a fost respectat. Dar petrecerea fusese de multă vreme artificială și mulțimile strălucitoare care defilau sub steaguri păreau niște figuranți obosiți, obosiți să joace mereu în aceeași cameră.

Ar trebui adăugată sau nu o cruce pe coroană pe vulturul polonez? Răpitorul iconic și-ar păstra ramajul în forma unei stele cu cinci colțuri? Am păstra emblema lui Kossuth sau