Notificare către deținătorul unei terțe părți

Notificarea către deținătorul terțului (ATD) definit în articolele L 262 și L 263 din Cartea procedurilor fiscale (LPF) este o măsură de recuperare care permite contabilului finanțelor publice, la cerere, să oblige un terț să îi plătească fondurile din care este depozitar, titular sau debitor față de un contribuabil. Cererea deținută împotriva contribuabilului trebuie să aibă un caracter fiscal (impozite, penalități și costuri auxiliare a căror recuperare este garantată de privilegiul Trezoreriei), iar obligația terțului este limitată la valoarea acestei creanțe.

Mecanismul implementat prin această măsură, conform unui proces identic cu cel al sechestrului-atribuire, privește trei protagoniști: creditorul, debitorul și terțul deținător. Aceasta conduce la distingerea regulilor privind datoriile care trebuie colectate de datoriile supuse sechestrului.

Condițiile formale și de fond ale unei notificări către un terț titular de impozit

PRIVIND IMPLICAREA OBLIGAȚIEI DE A RĂSPUNS LA UN ATD

Întrucât, pentru a condamna SCI să plătească vameșului suma datorată de MX, hotărârea reține, din motive proprii, că SCI nu a răspuns creditorului și și-a manifestat dorința afirmată de a-și ascunde obligațiile reale față de MX și, din motivele adoptate, că SCI avea obligația de a declara că nu a îndeplinit și că acest singur defect al declarației, chiar și în absența unei datorii efective față de MX, trebuia sancționat;

Notificarea către deținătorii de terți constituie o metodă specifică de exercitare a privilegiului Trezoreriei. Valabilitatea sa nu este supusă niciunei formalități prealabile, deoarece este suficient ca creanța să fie garantată de privilegiul Trezoreriei din articolele 1920 și următoarele din CGI (codul fiscal general). Permite reținerea tuturor creanțelor pentru sume de bani chiar și pe termen, condiționate sau executări succesive. 30 Aceasta este o măsură de recuperare directă specifică legislației fiscale care se supune unui formalism simplificat, care îi scutește pe contabilii din finanțele publice de la recurgerea la procedura de sechestru din dreptul ordinar.

Sursa BOFIP

Notificare către deținătorul unei terțe părți

Colectarea impozitelor și a impozitelor asimilate suportate de contabilii Trezoreriei este supusă privilegiului general al Trezoreriei.

Pentru exercitarea acestui privilegiu, contabilii pot, în anumite cazuri, să utilizeze procedura notificării către terț deținător descrisă în articolele L. 262 și L. 263 din cartea procedurilor fiscale.

Această procedură le permite, la cerere simplă, să oblige un terț să plătească în mâinile lor fondurile de care este titular sau debitor față de contribuabil, până la cuantumul impozitelor datorate de acesta din urmă.

Articolele L. 262 și L. 263 din cartea procedurilor fiscale

„dacă o scrisoare de reamintire trebuie trimisă contribuabilului înainte de notificarea primului act de urmărire penală care dă naștere la costuri, articolul 1912 din codul fiscal general, care enumeră în mod exhaustiv acest tip de act, nu acoperă notificarea către un terț titular, "

Notificarea către deținătorul unei terțe părți poate fi utilizată atât pentru a înregistra datorii, cât și pentru a introduce remunerații (sau pensii).

sechestrul-atribuire și notificarea către terț deținător au același efect de atribuire imediată. Principalul avantaj al procedurii notificării către terți este că poate fi notificată prin poștă și nu duce la lichidarea costurilor de urmărire penală plătite de debitor.

REZUMAT

CAPITOLUL 1 DOMENIUL DE APLICARE