SPECIFICAȚIILE FEMEILOR ÎN NUTRIȚIA SPORTIVĂ LA NIVEL ÎNALT: CARE SUNT PROBLEMELE DIN GINECOLOGIA SPORTULUI ?

Multe cercetări au arătat că exercițiile fizice joacă un rol vital în promovarea sănătății femeilor. Din punct de vedere fiziologic, se știe de multă vreme că exercițiile fizice joacă un rol cheie în pierderea în greutate, controlul tensiunii arteriale și menținerea densității minerale osoase, precum și în prevenirea unei game largi de boli. Exercițiile fizice au, de asemenea, capacitatea de a influența sănătatea mintală prin îmbunătățirea percepției fizice și a stimei de sine și ajută la reducerea anxietății.

După dezvoltarea și adoptarea utilizării contraceptivelor în anii 1960, promovarea egalității de gen la nivel global a îmbunătățit atât oportunitățile educaționale, cât și cele profesionale. Schimbarea consecventă a percepțiilor sociale asupra femeilor a dus la o mai mare abilitare a femeilor, ceea ce a sporit și mai mult potențialul femeilor de a participa la sport de înaltă performanță.

În ciuda beneficiilor recunoscute ale activității fizice, participarea la sport sau exercițiile fizice la nivel profesional are implicații negative asupra sănătății, dintre care multe sunt ginecologice. Activitatea fizică intensă nu numai că poate avea un impact asupra sănătății femeii, dar procesele fiziologice specifice femeilor, cum ar fi menstruația, pot fi văzute ca o barieră în calea performanței atletice optime, creând o relație complexă. Cu toate acestea, deși este rolul antrenorului să se concentreze pe optimizarea performanței, este responsabilitatea medicului să acorde prioritate sănătății femeii, chiar dacă acest lucru vine în detrimentul calității sale de performanță și a capacității sale de a se antrena. În ciuda acestui fapt, profesioniștilor din domeniul sănătății le lipsește cunoștințele despre impactul exercițiilor fizice intense asupra sănătății ginecologice. Scopul acestui articol este de a evalua relația dintre performanța sportivă la nivel înalt și sănătatea ginecologică la femei și de a propune o explicație pentru apariția anumitor probleme.

Sportiv de nivel înalt: o dietă adecvată

O nutriție adecvată este importantă pentru creștere, este o bază importantă pentru construirea mușchilor și a oaselor și pentru sănătatea generală. Femeile sunt expuse riscului anumitor afecțiuni medicale, cum ar fi fracturile.

Aportul alimentar

Dieta sportivului nu trebuie luată în considerare doar în timpul competițiilor. Este un echilibru regulat care trebuie atins. Până în prezent, există încă sportivi care adoptă o dietă nestructurată, deoarece dietele sportivului variază în funcție de tipurile de activități desfășurate. Pentru a satisface nevoile de performanță, chiar dacă greutatea rămâne stabilă, este totuși necesară adoptarea unei diete care să satisfacă nevoile de performanță și recuperare.

În timpul antrenamentului, dieta trebuie să respecte elementele de bază ale unei diete echilibrate care are ca rezultat:

Satisfacerea nevoilor fiziologice de bază
Satisfaceti nevoile care decurg din cheltuielile de energie, substraturile utilizate, precum si pierderile hidroelectrolitice

De asemenea, este mai bine să aveți o greutate corporală stabilă, urmărind cheltuielile și aporturile. Uneori se întâmplă ca, în anumite practici sportive (de exemplu: modelul de fitness) pe parcursul anului, greutatea să varieze probabil și, prin urmare, va fi necesar să gestionăm cu grijă aporturile sale, atât cantitative (energetice), cât și calitative (distribuția macro și micro nutrienților).

Nevoile de energie sunt specifice și specifice fiecărui individ, motiv pentru care monitorizarea rămâne importantă în funcție de greutate, vârstă, dimensiune, oboseală, dificultăți de recuperare și ore de antrenament pe zi.

La sportiv, mușchiul are nevoie de carbohidrați, lipide, oxigen și apă pentru contracția sa. Acest lucru are ca rezultat 25% energie mecanică și 75% căldură. În funcție de tipul de efort, mușchiul nu va folosi același tip de fibre. Fibrele musculare transformă energia chimică în energie mecanică în timpul contracției.

Când mușchiul este aerob (randament scăzut de energie 3 ATP => formare acid lactic), PH-ul muscular scade ceea ce duce la oboseală musculară (rigiditate) și există o creștere a necesităților de carbohidrați. În acest caz, va fi necesar să se elimine prin consumul de apă alcalină.

În aerobic (eficiență energetică ridicată 36 ATP), durata evenimentului va fi influențată de rezerve. Rezervele de glicogen vor trebui majorate.

Tractul digestiv al sportivului este delicat: trebuie evitate alimentele picante, grase sau alcoolice.

În ceea ce privește cerințele de macronutrienți pentru sporturile de anduranță, de exemplu, suntem la 15-20% proteine (menținerea masei slabe, fabricarea hormonilor, enzimelor). Pentru lipide, aportul este de 20-35% (rol termic, a doua rezervă de energie pe termen lung). În ceea ce privește carbohidrații, aporturile sunt cuprinse între 50-60-70% (rezervă energetică semnificativă în formă musculară și hepatică, economii de azot, utilizare aerobă și anaerobă, energie disponibilă pentru efort).

Necesarul de fibre este de 25-30g pe zi: ½ solubil și ½ insolubil. Fibrele ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și la reglarea golirii gastrice. Va trebui să aveți grijă la calitatea și cantitatea fibrelor ingerate în funcție de etapele competiției (evitați anumite fibre care pot provoca diaree, de exemplu).

Nevoile de vitamine și minerale sunt cele ale femeii de referință pentru sporturi de 4 ore pe săptămână, dar totuși pentru sporturile repetate care durează mai mult de 4 ore va exista o schimbare. Cantitățile de vitamine și minerale pe felie de 4,18 MJ (1000kcal) cheltuite peste 7,5MJ/zi (1800kcal) pentru femei trebuie adăugate la RNP.

Trebuie să se țină seama de faptul că în timpul exercițiilor fizice există producția de radicali liberi, iar vitaminele acționează apoi ca antioxidanți, dar au și o utilitate în producția de ATP.

Sodiul și potasiul sunt 2 lucruri de reținut. Antrenamentul induce transpirații excesive provocând pierderea de minerale și mai ales de sodiu. Această deficiență poate fi o sursă de deshidratare, astenie, pierderea poftei de mâncare sau crampe. Puțină sodiu poate fi adăugat la băutură, ceea ce va îmbunătăți disponibilitatea apei pentru organism (comprimatele ar trebui evitate deoarece cresc deshidratarea). Potasiul sub formă de băutură sau fructe uscate va fi util în timpul transpirației abundente. Va preveni slăbiciunea musculară și crampele.

Aportul de apă

Este recomandabil să acordați atenție aportului de apă pentru a compensa pierderile hidroelectrolitice datorate practicii sportive.

Hidratarea este esențială atunci când practici sport deoarece deshidratarea de 2% scade performanța fizică cu 20%. Acesta joacă un rol în durata efortului, previne crampele și scade ritmul cardiac. Trebuie respectat un principiu esențial: orice băutură trebuie testată de mai multe ori înainte de antrenament.

Trebuie să știți că setea unui sportiv antrenat este o stare proastă de deshidratare. În plus, sportivii trebuie să știe cum să își estimeze pierderile de apă (culoarea urinei, cântărirea chiar înainte și după antrenament).

Așa cum se recomandă: 1 ml pentru 4,18 Kilojoule cheltuite
Pentru sporturile de forță și masa musculară câștigă 1,7 ml/KJ de proteină.

Înainte de începerea efortului, băuturile care conțin fructoză vor ajuta la menținerea unei bune hidratări, oferind energia necesară fără a modifica prea mult nivelul zahărului din sânge (consumați în cantități mici, de exemplu 1 pahar de apă la fiecare jumătate de oră). După un efort, este recomandabil să beți o băutură carbogazoasă sărată pentru a compensa pierderile de hidroelectrolit.

Există, de asemenea, băuturi sportive. Acestea sunt de obicei băuturi energizante. Există trei tipuri de băuturi sportive:

Cele care furnizează carbohidrați
Cei care prezintă o contribuție lipidică: adesea pentru practici într-un climat rece
Cele despre care se spune că sunt echilibrate cu un aport de carbohidrați, lipide și proteine

Este recomandabil să discutați acest lucru cu un profesionist din domeniul sănătății înainte de a lua o băutură energizantă.

Riscurile pentru sănătate asociate cu practica sportivă prea intensă

Riscuri fiziologice și biologice pentru sportivele de sex feminin

Practica unei activități fizice intense poate afecta concentrația hormonilor circulanți endogeni la sportivii de înaltă performanță. Prin urmare, este esențial să înțelegem legătura dintre activitatea sportivă și concentrațiile de hormoni circulanți la femei.

Unii dietetici susțin că activitatea fizică nu necesită creșterea aportului de proteine. Cu toate acestea, cercetătorii ruși au arătat că creșterea acestui aport în timpul sportului poate crește masa musculară. La femei, acest fenomen poate îmbunătăți și capacitatea organismului de a „arde grăsimile”. Alți nutrienți sunt necesari pentru utilizarea corectă a proteinelor și pentru a menține funcția nervoasă optimă.

Cu toate acestea, dacă exercițiul provoacă prea mult stres și acțiune musculară redusă, mușchii se vor atrofia din cauza secreției de cortizol, ceea ce duce la descompunerea proteinelor, iar proteinele vor fi utilizate pentru a face gluconeogeneză în acest scop. Apoi descompunem proteinele mușchiului, glandei timusului sau chiar ale pielii pentru a merge la ficat și le transformăm în glucoză pentru a face energie.

Producția de acid lactic (prin respirație) este principalul semnal al necesității de a produce din nou glucoză. Cortizonul nu numai că provoacă atrofia pielii, a mușchilor și a sistemului imunitar, dar s-a demonstrat și că accelerează îmbătrânirea creierului.

Stresul consumă progesteron și poate determina oprirea menstruației. Fetele care încep exerciții fizice regulate înainte de pubertate au o dezvoltare sexuală ulterioară. Exercițiul fizic crește coagularea sângelui și, prin urmare, poate crește riscul de accident vascular cerebral și atacuri de cord. Creșterea varicelor și uterul prolaps au fost prezentate la alergători.

Nivelurile ridicate și moderate de activitate fizică pot afecta funcția menstruală, deși frecvența și tipul tulburărilor menstruale variază între studii și nivelul și tipul de activitate. Dansatorii și alergătorii de balet, în special, au o frecvență mai mare de amenoree, anovulație și defecte de fază luteală decât

non-sportivi. Rezultatele mai multor studii epidemiologice sugerează că femeile care participă la o activitate moderată au cicluri mai lungi și mai variabile decât femeile sedentare, în timp ce amenoreea a fost indusă la femeile anterior sedentare care încep un program de antrenament intens.

Sportivii care susțin niveluri regulate de activitate fizică pot experimenta, de asemenea, o scurtare a fazei luteale, deși nu au fost observate alte modificări ale ciclului menstrual.

Modificările hormonale care stau la baza acestor modificări pot duce la niveluri mai scăzute de estradiol în faza foliculară, scăderea nivelului de progesteron în faza luteală și lipsa LH (hormon luteinizant) la mijlocul ciclului.

Masa corporală și compoziția corpului sunt asociate cu funcția ciclului menstrual; problemele cu acestea sunt mai mari la femeile cu un indice de masă corporală scăzut sau ridicat (IMC). Pierderea în greutate mai mare de 20% până la 30% din greutatea corporală ideală sau mai mare de 10% din masa corporală premorbidă este asociată cu amenoree; menstruația este probabil să se reia după o creștere a masei corporale de aproximativ 4 kg sau până la 5% până la 15% din greutatea ideală.

La sportivii cu o masă corporală normală, amenoreea și oligomenoreea au fost, de asemenea, asociate cu sindromul ovarului polichistic și hiperandrogenism.

Sindromul triadei

Exercițiile fizice afectează funcția menstruală prin căi de stres metabolic și psihogen, prin care hormonul care eliberează gonadotropina și activitatea gonadotropinei sunt inhibate, cu scăderi concomitente ale estrogenului și anovulației serice.

Fenomenul acum bine stabilit al triadei atletice feminine definește relația complexă dintre tulburările de alimentație, întreruperile ciclului menstrual și sănătatea oaselor.

Tabelul din apendicele 1 evidențiază manifestările sindromului triadei la sportivele de sex feminin. Diagnosticarea acestor simptome ajută profesioniștii din domeniul sănătății să evidențieze prezența acestui sindrom. Pentru a face acest lucru, este posibil să se bazeze pe un chestionar de screening (Anexa 2).

Nutriția este esențială pentru buna funcționare a ciclului menstrual, echilibrul energetic caloric și compoziția alimentelor fiind factori nutriționali relevanți. Restricția dietetică, independentă de slăbirea efectivă și de comportamentele alimentare, perturbă, de asemenea, funcția ovariană, menstruația și durata ciclului. Exercițiul fizic combinat cu aport caloric insuficient, regim alimentar restricționat sau tulburări de alimentație poate produce un echilibru energetic negativ, ducând la inhibarea hormonului de eliberare a gonadotropinei și a amenoreei hipotalamice funcționale. Acest lucru este asociat cu deficiența de estrogen care poate reduce formarea osoasă, ducând la o densitate minerală osoasă scăzută, deși disponibilitatea redusă a energiei afectează probabil formarea osoasă în alte moduri.

Pragul pentru transformarea activității fizice într-un factor negativ la adolescentele este necunoscut, deși triada sportivelor sugerează că riscurile apar de-a lungul unui continuum, disponibilitatea energiei fiind o componentă cheie a acestui risc.

Amenoreea indusă de efort și neregulile menstruale sunt, de asemenea, un semnal de dezechilibru energetic compatibil cu triada atletică feminină și un risc consecvent de pierdere a densității osoase. De asemenea, neregulile menstruale au fost legate de un risc crescut de leziuni musculo-scheletice și fracturi de stres la sportivi.

Concluzie

Aportul inadecvat de energie poate duce la riscuri crescute de apariție a disfuncției ciclului menstrual, sănătate osoasă slabă, leziuni musculare și modificări ale proceselor de reparare musculară și alte modificări endocrine și metabolice nedorite. În plus, disfuncțiile menstruale legate de activitatea fizică au fost legate de consecințe asupra sănătății, cum ar fi probleme cardiovasculare și un profil hormonal metabolic anormal.

Deoarece sportul de intensitate ridicată are consecințe nocive pentru sportivele de sex feminin, ginecologii trebuie să cunoască sportul femeii pentru a determina tipul de sport (indiferent dacă este un impact ridicat sau nu etc.), restricțiile: hrana, masa corporală, problemele menstruale, fracturile anterioare și utilizarea medicamentelor care îmbunătățesc performanța, hormonii și steroizii anabolizanți.

Faza ciclului menstrual poate influența riscul de rănire, deci nu este absurd să vă adaptați antrenamentul și dieta la ciclul menstrual, dacă este posibil. Există aplicații precum FitrWoman care oferă informații despre perioada ciclului și oferă sfaturi nutriționale și sportive mai mult sau mai puțin adaptate. Aplicația FitrCoach, destinată antrenorilor, permite antrenorilor să-și urmeze mai bine sportivii și să personalizeze antrenamentele în funcție de fiecare.