Obezitatea: o mare provocare

Cum pot ajuta companiile să lupte împotriva obezității?

De: Marius Balan și Rachid Mifdal
1 mai 2014 12 iunie 2018
00:01

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) descrie obezitatea ca fiind epidemia secolului. Este, fără îndoială, un flagel din ce în ce mai răspândit în lume. Este un fenomen care afectează aproape un miliard de oameni de pe planetă. În țările dezvoltate, inclusiv Canada, este considerată o problemă gravă de sănătate publică. În ultimii 20 de ani, numărul persoanelor obeze s-a triplat în țară și este probabil ca fenomenul să se înrăutățească dacă nu se iau măsuri. OMS a recunoscut obezitatea umană ca o boală din anul 1997. Se știe că rezultă dintr-un dezechilibru între consumul de calorii și consumul de energie, care generează o acumulare excesivă de masă grasă. Astfel, obezitatea poate avea consecințe nocive asupra stării de sănătate a persoanei care o suferă, dar și asupra celor din jur.

Statisticile referitoare la acest subiect în Canada sunt alarmante. Se estimează că cel puțin unul din patru canadieni suferă de obezitate sau o va suferi în viitor. Aproape unul din zece tineri este afectat. În acest studiu, vom încerca să analizăm tendința acestei boli, să descriem cauzele și consecințele acesteia asupra sănătății individului și să evaluăm costurile financiare care pot rezulta. După cum arată graficul de mai jos, rata de supraponderalitate este setată să crească dramatic. Canada are un nivel mai înalt decât majoritatea țărilor OCDE. Acest tabel arată supraponderalitatea, inclusiv obezitatea.

Diagnostic

Analiza excesului de grăsime corporală și descompunerea țesutului gras este esențială în diagnosticarea acestei boli. Acești doi parametri influențează complicațiile bolii pentru persoana afectată și riscurile pentru sănătatea acesteia. Indicele de masă corporală (IMC) este un instrument eficient, care face posibilă evaluarea greutății unei persoane și identificarea dacă este obeză, fie într-un mod moderat, sever sau morbid.

OMS și Health Canada oferă cinci categorii de IMC cu niveluri diferite de risc asociate cu acesta. Nu este surprinzător, cu cât greutatea persoanei este mai mare, cu atât este mai mare rata de risc. Persoanele cu un IMC peste 30 de ani ar fi considerate obeze și se confruntă cu un nivel „ridicat” de risc. Studiul de sănătate comunitar canadian din 2008 a indicat că 26% dintre canadieni și 24% dintre femeile canadiene erau obezi. De fapt, sondajul constată că ratele obezității cresc odată cu vârsta, de la 20 la 65 de ani. Rețineți, totuși, că în Canada, Columbia Britanică și Quebec sunt provinciile cu cea mai mare rată de locuitori cu o greutate normală sau sănătoasă, cu un IMC între 18,5 și 24,9.

Consecințe asupra sănătății

Obezitatea este legată de unele boli cronice sau grave. Studii clinice recente au stabilit o legătură importantă între obezitate și diabetul de tip 2, astm, anumite tipuri de cancer (sân, colorectal, pancreas, rinichi) și boli cardiovasculare (accident vascular cerebral, hipertensiune, insuficiență cardiacă). Potrivit unui studiu publicat de Societatea Actuarilor în 2010, persoanele cu un IMC mai mare de 28 sunt mai susceptibile de a dezvolta anumite boli decât cele cu un raport mai mic greutate-înălțime. A fi supraponderal este, de asemenea, un risc de deces prematur: 9,3% dintre decese i-au fost atribuite în 2000, comparativ cu 5% în 1985, potrivit unui articol publicat în Jurnalul Canadian de Sănătate Publică în 2004.

O povară economică grea

Obezitatea are multiple consecințe pentru sănătatea generală a populației și are un impact din ce în ce mai mare asupra mortalității și morbidității canadienilor. De asemenea, este asociat cu o comorbiditate ridicată a altor boli, inclusiv diabet zaharat și tulburări psihologice și psihiatrice. Din punct de vedere economic, obezitatea generează costuri semnificative de îngrijire a sănătății. În plus, afectează productivitatea celor afectați și reduce accesibilitatea acestora la ocuparea forței de muncă. În 2008, obezitatea a fost estimată să coste mai mult de 4,7 miliarde de dolari în Canada, din care 2,6 miliarde de dolari au fost atribuite costurilor indirecte. Aceasta reprezintă o creștere de aproximativ 20% față de anul 2000.

Costurile obezității

Costurile obezității pot fi definite ca fiind costuri directe (asistență medicală, medicamente, îngrijiri spitalicești etc.) și costuri indirecte datorate pierderii productivității (deces prematur, absenteism care duce la invaliditate pe termen scurt sau lung). Durată etc.) . Astfel, potrivit datelor de la Institutul canadian pentru informații despre sănătate din 2011, costurile economice totale ale inactivității fizice și obezității reprezintă 2,6% și 2,2% din toate costurile de sănătate din Canada. Aceste statistici ajută la alimentarea temerilor angajatorilor cu privire la sănătatea angajaților lor. Productivitatea și stabilitatea locului de muncă ale persoanelor obeze pot fi mai mici decât cele ale persoanelor cu greutate normală.

Mai mult, aceste cifre evidențiază importanța eforturilor care trebuie depuse de organizațiile publice și private pentru a combate epidemia de inactivitate fizică și obezitate. Ca urmare, gestionarea sistematică a obezității ar trebui să reducă semnificativ costurile generale de sănătate. Potrivit unui studiu publicat de Societatea Actuarilor în 2010, costul economic al obezității și al excesului de greutate în 2009 a fost de 300 de miliarde de dolari în Statele Unite și Canada, din care 220 de miliarde de dolari au fost atribuite obezității și 80 de miliarde de dolari. Această estimare ia în considerare mai mulți factori ai pierderii economice, care se datorează mai multor factori, inclusiv moartea prematură, incapacitatea sau invaliditatea, cheltuielile medicale și pierderea productivității. Rețineți, totuși, că 90% din aceste costuri economice corespund pierderii economice anuale din Statele Unite; în Canada, costul anual este estimat la 30 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, faptul că Canada nu atinge același nivel cu vecinul nostru din sud nu este o scuză pentru inacțiune.

Fără soluții minune

Observarea și observarea gravității fenomenului este doar primul pas către sensibilizare și sensibilizare. Potrivit Institutului Economic de la Montreal, unele măsuri au fost luate de stat, dar acestea sunt destul de coercitive, cum ar fi impozite, reglementări și o implicare mai mare în viața oamenilor. Politicile de sensibilizare în școli și în companii au produs mai degrabă rezultate bune. Aici trebuie pus accentul, deoarece deciziile legate de dietă și stilul de viață revin tuturor. Stimulentele puse în aplicare de stat, sistemul de sănătate, asigurătorii și angajatorii vor produce rezultate pe termen lung numai dacă vor reuși să convingă individul să se ocupe de el însuși.

Prin urmare, companiile au un interes în adoptarea unei politici de sănătate și bunăstare la locul de muncă care promovează schimbarea pozitivă și încurajează activitatea fizică a angajaților. Un alt element important este rolul educațional al personalului medical. Știm că pacienții sunt mai înclinați să urmeze sfaturile unui profesionist din domeniul sănătății, pe baza identificării riscurilor și a implementării unui plan măsurabil (dietă, scădere în greutate, exerciții fizice). Prin urmare, rolul angajatorului ar putea fi de a facilita accesul la acest tip de serviciu prin intermediul programului de asistență a angajaților. Lupta împotriva obezității este cu siguranță o problemă socială. Cu toate acestea, întreprinderile au rolul lor de a face față acestei „epidemii a secolului”, care are consecințe grave asupra sănătății și productivității personalului.