Oceanul are capacitatea de a oferi de șase ori mai multă hrană decât în ​​prezent

Se credea că oceanul era supraexploatat și resursele sale erau epuizate. Cu toate acestea, ar avea capacitatea de a furniza de șase ori mai multe alimente decât în ​​prezent, printr-o mai bună gestionare a stocurilor de pește și datorită inovației în sectorul acvaculturii, producției de alge marine și crustacee.

capacitatea

„Oceanul are un potențial neexploatat enorm de a hrăni lumea în deceniile viitoare și această resursă poate fi exploatată cu o amprentă de mediu mult mai mică decât alte surse de hrană”, spune Christopher Costello, autorul principal al unui nou raport al Food and Agriculture Organizația Națiunilor Unite (FAO) intitulată Viitorul alimentelor marine. Pescuitul oferă în prezent o cincime din proteinele animale consumate în lume, dar mult mai mult în unele țări, cum ar fi Sri Lanka, unde jumătate din proteine ​​provin din mare. Pe lângă proteine, peștii, algele marine și alți crustacei sunt o sursă importantă de acizi omega-3, vitamine și minerale esențiale împotriva malnutriției.

Pescuit mai durabil și mai productiv

Din păcate, capturile de pescuit au atins un platou și au stagnat la aproximativ 80 de milioane de tone pe an în ultimii 30 de ani. Datorită supraexploatării stocurilor, productivitatea pescuitului continuă să scadă: un studiu recent a arătat că bărcile aduceau înapoi cu 80% mai puțini pești decât în ​​1950. Dar, potrivit experților FAO, acest declin nu este inexorabil: ar fi posibil să prindă cu 20% mai mulți pești decât astăzi prin oprirea pescuitului excesiv și exploatarea resurselor alternative, cum ar fi krillul sau speciile mezopelagice.

Midia, viitorul umanității ?

Dar principalul potențial câștig alimentar se află în altă parte: acvacultură și mai precis maricultură (creșterea animalelor și plantelor marine în ocean sau în zonele de coastă). În plină expansiune din ultimii ani, acvacultura furnizează acum jumătate din producția mondială de pește. Din păcate, cea mai mare parte a acestei producții se alimentează ea însăși cu alte proteine ​​animale, crescând și mai mult presiunea asupra resurselor. Dar, din nou, FAO este optimistă.

„Producția de alge marine sau midii, care nu depind de aporturile alimentare suplimentare, ar putea contribui semnificativ la aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, îmbunătățind în același timp calitatea apei, creând habitatul peștelui și contribuind la întreținerea coastelor”, notează autorii. De exemplu, ar fi posibil să se producă anual 768 de milioane de tone de bivalvi, comparativ cu abia 15,3 milioane în prezent. S-ar putea dezvolta noi alimente, de exemplu insecte, pentru a hrăni specii carnivore, cum ar fi somonul de crescătorie, sau chiar pentru a dezvolta plante modificate genetic mai hrănitoare.

Proteinele din mare emit de 20 de ori mai puțin CO2 decât carnea

Potrivit FAO, va fi necesar să se producă aproape 500 de milioane de tone de carne pentru a satisface nevoile umanității în 2050. Cu toate acestea, potențialul mării depășește cu mult această cifră și ar putea furniza aceste proteine ​​la un cost de mediu mult mai mic, subliniază autori. Potrivit unui studiu din 2018, creșterea crustaceelor ​​și a peștilor pelagici mici emite de 20 de ori mai puțin CO2 pe gram de proteine ​​decât carnea de vită sau peștele de crescătorie carnivor și provoacă mult mai puține daune mediului.

Cu toate acestea, sunt de așteptat unele limite. Plantele sunt, de exemplu, mult mai puțin hrănitoare decât carnea: înlocuirea abia a 1% din dieta noastră cu alge ar necesita creșterea producției lor cu 73, indică un studiu al Băncii Mondiale din 2016. În plus, maricultura nu este încă profitabilă în multe țări și este supusă multor pericole: degradarea habitatului, infecția cu paraziți sau bacterii, calitatea apei și salinitatea. Încălzirea globală va afecta, de asemenea, producția.