Lyon University Press

Jurnalism de vechi regim

Vineri 12 iunie dimineață. Sesiune în regia lui Jean Sgard

Text complet

1 O insulă de libertate moderată, Republica Provinciilor Unite devenise în ultimul sfert al secolului al XVII-lea depozitul intelectual al Europei. Datorită condițiilor politice și economice favorabile, Olanda de Nord s-a transformat în centrul prin excelență al librăriilor europene. Să nu ne mirăm că librarii olandezi din acest centru foarte privilegiat au urmat exemplul colegilor lor străini și au luat inițiativa în anii 80 ai secolului al XVII-lea de a lansa noi periodice care de la naștere au concurat cu marile periodice franceză și engleză. Și Germani. Astfel, o companie de vânzători de cărți din Amsterdam (Wolfgang, Waesberghe, Boom și van Someren), precum și Reinier Leers din Rotterdam, care erau înzestrați cu calitățile ilustre ale „mercator sapiens”, au asigurat publicarea Bibliotecii Universale și Istorice (1686-1693) și Histoire des Ouvrages des Savans (1687-1709), după ce l-au angajat pe refugiatul din Geneva Jean Leclerc și pe hugonotul Henri Basnage de Beauval pentru a scrie aceste două periodice.

2 J. Leclerc către J. Locke, în G. Bonno (ed.), Lettres inédites de Leclerc à Locke, p. 34.
3 Bibl. Royale Haga, dna 72 D 58 i.

5 În timp ce jurnaliștii olandezi din primii ani ar fi putut, în principiu, să se bazeze pe librașii care și-au publicat jurnalele, este clar că noua situație politică a modificat în mod fundamental activitatea editorială și a făcut necesară sprijinirea persoanelor calificate. Cu alte cuvinte, erau necesare alte mijloace de informare. Cu toate acestea, este îndoielnic dacă jurnaliștii noștri nu au avut întotdeauna nevoie de resurse informaționale, chiar dacă aveau un dispensar de librării bine umplut. În ciuda unei pregătiri mult mai universale decât ceea ce știm astăzi, H. Basnage de Beauval a fost mai întâi jurisconsult și Jean Leclerc a studiat mai întâi filosofia și teologia. Deci, existau zone pentru ei în care nu se simțeau complet confortabili. În plus, câte pagini nu ar trebui citite, pentru a putea oferi o alegere bună a acestui „fel de potop”, a acestui „revărsat de cărți” 4 care a copleșit Republica Literelor în momentul în care au început să scrie din jurnalele lor? Ziarele ar fi putut fi inventate pentru ușurarea cititorilor, dar se pune întrebarea dacă jurnaliștii au reușit fizic să facă față sarcinii lor grele.

6 Când a început să scrie Biblioteca, Leclerc nu mai era un străin. Lucrările sale teologice, deși controversate, îi câștigaseră un loc printre teologii din vremea sa. Cu mai mulți dintre ei, el menține un schimb de scrisori regulat (de exemplu, P. Allix, Th. Maimbourg și R. Chouet). Fără îndoială, el a reușit să adune și o mulțime de informații în cercurile hughenoților care se refugiaseră în Provinciile Unite, ale căror rânduri se consolidaseră după Revocarea Edictului de la Nantes. Dar nici Biblioteca în sine, nici corespondența păstrată nu ne fac să credem că Leclerc sau colaboratorul său Cornand au beneficiat, în prima fază a întreprinderii lor, de o mare rețea de corespondență.

5 Biblioteca selectată, VI 1705,) (p. 375.
6 BUH, VIII (ianuarie 1688,) pp. 49-142.

8 Când Locke s-a întors în Anglia la începutul anului 1689, relația sa cu Leclerc nu a fost întreruptă. Până la sfârșitul vieții sale a schimbat corespondența regulată cu publicistul din Amsterdam, care l-a rugat să-și amintească „Biblioteca noastră” 7. Locke nu și-a dezamăgit prietenul: în anii următori i-a trimis multe lucrări în limba engleză, dintre care menționăm doar câteva volume din Tranzacțiile filozofice și din Catalogele cărților.

8 Biblioteca Universității din Amsterdam, doamna C 55 a.
9 Ibidem, dna C 55 b.

9 Pe lângă Locke, care a fost, fără îndoială, principalul informator englez pentru Jean Leclerc, a mai fost și fizicianul elvețian Fatio de Duillier. Înainte ca acesta din urmă să se stabilească în Anglia în primăvara anului 1687, el petrecuse câteva luni în Provinciile Unite, unde trebuie să fi făcut cunoștință cu Leclerc care a inserat o scrisoare lungă din Elveția către domnul Cassini în volumul III al Bibliotecii. ( Octombrie 1686). O scrisoare de la Fatio de Duillier din 26 ianuarie 1687, însă, sugerează că scrisoarea în cauză nu a fost singura contribuție pe care a adus-o Bibliotecii. Unele ocupații neplăcute îl împiedicaseră „să poată pune orice în plasă”, scria el8. Oricum, o lună mai târziu, cu puțin timp înainte de a pleca în Anglia, a spus: „Vă scriu în două cuvinte pentru a vă oferi serviciile mele pentru Anglia. "9. Alte scrisori schimbate cu Leclerc nu ne-au fost păstrate, dar se pare că el a mai prestat câteva servicii redacției Bibliotecii din noua sa patrie.

10 BUH, IX, aprilie 1688, pp. 63-64.
11 Lucrările Onorabilului Robert Boyle, VI, Londra 1772, p. 61.

10 Savantul englez Robert Boyle, în 1688, a trimis O dischiziție despre cauzele finale ale lucrurilor naturale, așa cum ne spune Jean Leclerc în volumul IX în relatarea sa10. Este posibil ca Boyle să-i fi trimis uneori și lui Jean Leclerc știri din Anglia. Scrisoarea sa din 30 mai 1689, în care își cerea scuze pentru că nu i-a putut scrie lucrări filozofice din cauza marilor necazuri politice - „foarte puțin a apărut (.) Din presă, în afară de broșuri și alte tratate despre afacerile politice . »11 - ar putea cel puțin justifica o astfel de ipoteză.

11 Dacă cei doi editori și-au completat în primul rând paginile jurnalelor lor, este sigur că povara acestei sarcini a fost uneori ușurată, uneori datorită trimiterii de extrase gata făcute din lucrări importante sau a unor memorii despre o cercetare științifică recentă. descoperire, uneori datorită unui corespondent care a atras atenția asupra unei publicații de prim rang publicate în străinătate. Este evident că Leclerc și colaboratorul său au urmărit cu atenție articolele și recenziile din periodicele colegilor-jurnaliști. Uneori, în cazul în care nu reușeau să pună mâna pe anumite cărți pe care le considerau importante, nu ar ezita să traducă literalmente recenzia dintr-un periodic străin. Tranzacțiile filozofice de la Londra au constituit astfel o sursă indispensabilă pentru anumite știri științifice.

12 Cf. G. Bonno, o.c., p. 8.
13 Ibidem, p. 54.

Cu toate acestea, Basnage și Leers erau conștienți de necesitatea ajutorului din partea Republicii Litere. În aceeași prefață, toți cei care ar dori să trimită Memorii sau cărți, au fost invitați să le adreseze Leers pentru a putea fi incluși în jurnal. Deși nu mai este posibil să se urmărească numărul de cărți trimise către Leers ca urmare a acestei invitații, știm exact că Basnage a primit 72 de memorii. Uneori, aceste memorii au fost reacții la lucrările publicate recent sau la recenziile dedicate acestor lucrări în recenzii, alteori au fost, așa cum spunea Jean Leclerc, „modalități de învățare a sentimentelor cărturarilor cu privire la problemele pe care„ le vom fi tratat și păstrează documente utile pe care le-am lăsa să le pierdem în biroul nostru fără ca nimeni să obțină vreun avantaj ”14.

15 Charles le Vier, Prefață a librarului care conține lauda istorică a lui M. Basnage și povestea lui s (.)

16 Trăind în primii ani de la sosirea sa în Provinciile Unite din Rotterdam, el frecventa un cerc de prieteni care se adunau în jurul lui Pierre Bayle, fratele său Jacques Basnage, teologul, Paets, Herman Lufneu și Reinier Leers, mediu cu idei liberale și inspiratoare. Fără îndoială, aici, în această „Societate a oamenilor aleși, care se adună o dată pe săptămână, uneori la unul, alteori la celălalt dintre membrii care îl compun”, a putut discuta despre ceea ce îl îngrijorează. Pentru că „au vorbit doar despre științe și s-au ocupat de cele mai delicate probleme, atât de religie, cât și de politică, cu deplină libertate” 15. Și putem presupune că a aflat și despre informațiile pe care Bayle le-a putut strânge datorită unei vaste rețele de corespondență.

16 Biblioteca Regală de la Haga, Dna. 72 D 58 i.
17 B.N. Paris, Autographes Rothschild, A. XVII-34 r.
18 Ibidem, A XVII-36.

19 British Library London, dna 4036, f. 215-216.
20 Scrisoare din 10 noiembrie 1695, ibidem, f. 219.

21 HOS, iunie 1689, p. 367 și HOS, iunie 1702, pp. 284-286.

20 Basnage nu numai că a găsit în aceste scrisori titluri de cărți publicate local, ci adesea corespondenții săi i-au dat și reacțiile inițiale, indicând astfel dacă cartea în cauză merită o recenzie în jurnalul său. Cu două excepții21 (aceste scrisori nu ne oferă, totuși, motive să presupunem că Basnage a primit și recenzii gata făcute. Dacă ignorăm aproximativ 80 de rapoarte ale fratelui său Jacques, Basnage pare să fi preluat singur activitatea editorială. este adevărat că jurnalistul a folosit de-a lungul anilor din ce în ce mai mult secțiunea de extrase din scrisori pentru a anunța titlul unei cărți, fără ca un raport să o urmeze, prin simpla adăugare la reclama sa a unui comentariu sumar de genul „îl găsise în scrisoarea corespondentului său. A fost din lipsă de timp sau nu a avut cartea în sine la dispoziție? În orice caz, totul sugerează că, prin urmare, s-a simțit uneori eliberat de obligația de a reveni la ea mai târziu.

22 C.I. Gerhardt, Die Philosophischen Schriften von G.W. Leibniz, Berlin 1887, t. III, p. 93 (litera d (.)

23 HOS, martie 1709, p. 109.
24 B.N. Paris, Ms. français, n.a., 5157, f. 18.

Bibliografie

H. Bots și alții, Henri Basnage de Beauval en de Histoire des Ouvrages des Savans 1687-1 709, t. I-II, Amsterdam 1976.

H. Bots și alții, De Bibliothèque Universelle et Historique 1686-1693). Een periodiek als trefpunt van geletterd Europa, Amsterdam 1981.

Elis. Labrousse, „Les Coulisses du Journal de Bayle”, în P. Dibon (ed.), Pierre Bayle. Filosoful din Rotterdam, Paris, 1959.

Biblioteca Universală și Istorică, Amsterdam 1686-1693 (BUH)

L’Histoire des Ouvrages des Savans, Rotterdam 1687-1709 (continuare Slatkine) (HOS)

H.J. Martin, Cartea, puterea și societatea în Paris, t. I-II, Geneva 1969.

A. Sauvy, Cărți confiscate la Paris între 1678 și 1701, Haga 1972.

I.H. van Eeghen, De Amsterdamse Boekhandel 1680-1725, t. I-V, Amsterdam, 1963-1978.

Note

1 BUH, prefață, ianuarie 1686.

2 J. Leclerc către J. Locke, în G. Bonno (ed.), Lettres inédites de Leclerc à Locke, p. 34.

3 Bibl. Royale Haga, dna 72 D 58 i.

4 HOS, iulie 1688, p. 339.

5 Biblioteca selectată, VI 1705,) (p. 375.

6 BUH, VIII (ianuarie 1688,) pp. 49-142.

8 Biblioteca Universității din Amsterdam, doamna C 55 a.

9 Ibidem, dna C 55 b.

10 BUH, IX, aprilie 1688, pp. 63-64.

11 Lucrările Onorabilului Robert Boyle, VI, Londra 1772, p. 61.

14 BUH, ianuarie 1686, prefață.

15 Charles le Vier, Prefață din librăria care conține lauda istorică a lui M. Basnage și istoria operelor sale, în J. Basnage, Annales des Provinces Unies, La Haye 1726, t. 2, p. IV.

16 Biblioteca Regală de la Haga, Dna. 72 D 58 i.

17 B.N. Paris, Autographes Rothschild, A. XVII-34 r.

19 British Library London, dna 4036, f. 215-216.

20 Scrisoare din 10 noiembrie 1695, ibidem, f. 219.

21 HOS, iunie 1689, p. 367 și HOS, iunie 1702, pp. 284-286.