Osteopatie

Osteopatia este o tehnică de tratament exclusiv manuală. Prin restabilirea mobilității țesuturilor, aceasta ajută la ameliorarea multor tulburări funcționale.

osteopatia

Originea osteopatiei

Din grecescul osteon care înseamnă „os” și pathein „a suferi”, osteopatia este o tehnică exclusiv manuală de vindecare, dezvoltată la sfârșitul secolului al XIX-lea de Dr. Andrew Taylor Still. Observând practica oaselor, acest chirurg înțelege importanța fiziologiei în prevenirea bolilor secundare legate de tulburări mecanice, „leziuni osteopatice” și în menținerea unei bune stări generale de sănătate.

Prima școală de osteopatie s-a deschis la Londra în 1918. În Franța, această disciplină a ajuns în anii 1960 și s-a bucurat de un succes tot mai mare în ultimii douăzeci de ani.

De la 5 martie 2002, legea Kouchner privind drepturile pacienților a legalizat titlul deosteopat și chiropractor. Osteopatia este, de asemenea, subiectul recomandărilor OMS, publicate într-un raport în 2010.

Principiul osteopatiei

Toate părțile corpului sunt legate între ele prin țesut conjunctiv. Când apare o leziune organică sau osteopatică într-o parte a corpului, tulburările sunt resimțite cu mult și interferează cu alte părți ale corpului. În special, provoacă apariția simptomelor și un dezechilibru general în starea de sănătate a pacientului. În osteopatie, omul este un întreg, în care mintea și fizicul sunt legate în bine sau în rău.

Osteopatia este o metodă terapeutică care ia în considerare aspectul fiziologic al corpului uman pentru al trata în ansamblu. În loc să trateze simptomele disfuncției sau tulburării, osteopatul acționează pentru a restabili mobilitatea tuturor țesuturilor corpului uman. Interdependența care le caracterizează permite apoi inițierea unui proces de reechilibrare a întregului corp.

De ce consultați un osteopat ?

Osteopatia este considerată atât o metodă terapeutică, cât și o metodă de prevenire. Această practică exclusiv manuală acționează asupra:

- sistemul neurologic: cervico-brahial, intercostal, facial, nevralgie, Arnold, cruralgie, sciatică;

- ORL și sistemul pulmonar: rinită, sinuzită, vertij, cefalee, migrenă, bronșită, astm, bronșiolită;

- sistemul cardiovascular: tulburări circulatorii ale membrelor inferioare, congestie venoasă, hemoroizi, palpitații, etanșeitate;

- sistemul vegetativ: stări depresive, hipernervozitate, anxietate, stres, tulburări de somn, spasmofilie;

- sistemul digestiv: balonare, hernie de hiat, flatulență, tulburări hepato-biliare, colită, constipație, ptoză de organ, digestie dificilă, gastrită, aciditate gastrică;

- sistemul genito-urinar: durere și disfuncție ginecologică, cistită, infertilitate funcțională, ptoză de organ, disfuncție sexuală, enurezis, prostatită;

- aparatul ortopedic și locomotor: entorse, tendinite, dureri de spate, dureri de spate, costalgii, dureri de gât, periartrită a umărului, dureri articulare, scolioză, pubalgie, dureri coccigiene, dureri maxilare;

- efecte secundare ale traumei: fractură, entorse, cădere, accident de mașină.

Osteopatia poate însoți, de asemenea, sarcina sau poate calma anumite afecțiuni minore la nou-născut (certificat de non-contraindicație de către un medic esențial).

Cum practicăm osteopatia ?

Osteopatul își folosește mâinile doar ca instrument terapeutic pentru a detecta tensiunile și dezechilibrele. Datorită unei palpări precise și nedureroase, acesta intervine asupra țesuturilor conjunctive pentru a le restabili deplina mobilitate.

Osteopatul are mai multe tehnici osteopatice în funcție de caz și de nevoile pacientului:

- tehnici structurale acționează asupra leziunii corectând-o ușor, în limitele fiziologice ale articulației;

- tehnici miotensive: osteopatul solicită cooperarea pacientului pentru a efectua contracții musculare și manevre de relaxare;

- tehnici funcționale numite și „normalizări de tip Sutherland” sunt mișcări ale mâinilor abia perceptibile de către pacient pentru a trata tulburări precum torticolis;

- tehnici cranio-sacre sunt interesați de biodinamica bazei craniului, a occiputului și a osului pelvian central, sacrul. Osteopatul încearcă să determine calitatea și cantitatea mișcărilor ritmice legate de această dinamică, la nivelul craniului.

Spre deosebire de chiropractică, osteopatul nu folosește alte mecanici decât cele ale mâinilor sale. Mobilizările mecanice asistate și manipularea vectorilor de forță sunt rezervate numai pentru chiropracticieni.

Contraindicații la osteopatie

Osteopatia este contraindicată în cazul:

- a unei boli sistemice: fragilitate tisulară, hemoragie, hemofilie, timp de coagulare crescut, flebită;

- de fragilitate locală: obstrucție arterială sau venoasă, traumatism recent neexaminat, accident vascular cerebral, hidrocefalie, hematom, glaucom necontrolat, colecistită acută, apendicită acută, peritonită, nefrită acută, hernie acută de disc cu semne neurologice.

Acest medicament manual este, de asemenea, contraindicat atunci când persoana este echipată cu echipamente de osteosinteză sau suferă de instabilitate articulară.

Cum este prima consultație în osteopatie? ?

Începe întotdeauna cu un interviu al pacientului, pentru a cunoaște motivele sosirii acestuia, familia, istoricul medical și chirurgical.

Întrebarea este completată apoi de teste manuale menite să dezvăluie disfuncționalitățile: palparea țesuturilor, evaluarea tensiunilor musculare, intervalul de mișcare al articulațiilor ... Această examinare permite osteopatului să determine locul (locurile) intervenției.

La sfârșitul diagnosticului, osteopatul alege una sau mai multe dintre tehnicile manuale care fac parte din practica osteopatică.

Procedurile osteopatelor sunt nedureroase sau nu foarte dureroase și permit corectarea ușoară a dezechilibrului.

Cum să-ți alegi osteopatul ?

Titlul de osteopat reunește trei meserii diferite: osteopați, fizioterapeuți și medici.

Confruntată cu proliferarea școlilor și eterogenitatea acestora în Franța, o reformă a formării a intrat în vigoare la începutul anului școlar din septembrie 2015. Mai restrictivă decât textele care existau până atunci, aceasta impune în special un minim de cinci ani de formare (4.860 ore), conform recomandărilor OMS. Școlile trebuie să aibă sedii permanente: nu se mai poate preda osteopatie în hoteluri !

În plus, Federația Europeană de Osteopatie a înființat Eticheta EUR OST DO. Peste șaisprezece țări europene l-au adoptat.

Profesia este foarte structurată, dovadă fiind numărul mare de organizații socio-profesionale. Fiecare are un director specific care își listează membrii în conformitate cu criterii precise și riguroase care garantează abilitățile profesionale ale practicantului.

Numai osteopații care dețin titlul de osteopatie înregistrați la ARS (Agenția Regională de Sănătate) cu un număr Adeli au dreptul la sesiuni de practică.

Durata și prețul unei ședințe de osteopatie

O ședință de osteopatie durează între 45 de minute și o oră, la un cost cuprins între 45 și 100 de euro. În funcție de locația dvs., provincie sau Ile-de-France, prețurile pot merge de la simplu la dublu. Notă: sesiunile sunt, în general, mai puțin costisitoare pentru copii.

Osteopatia nu este rambursată de Medicare. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe mutuale implicate în prevenție contribuie la prețul ședințelor de osteopatie. Verificați la organizația dvs. afiliată.

Cărți despre osteopatie

  • Osteopat: terapeut de ieri și de ambele mâini, Jean-François Pinglaut, ed. Editiss: o carte care clarifică conceptele și fundamentele esențiale ale osteopatiei prin exemple și cazuri concrete.
  • Osteopatie pentru bebeluși, Raymond Solano, ed. Sully: o carte pentru a descoperi că osteopatia nu este doar pentru adulți. Încă din primele luni de viață, această practică este recomandată pentru tratarea traumatismelor legate de naștere.