Pensionare

Textul de mai jos privește în principal schemele de pensii (publice) de bază din Japonia (prima parte) și din Franța (a doua parte). Prima versiune datează din 2003. La acea vreme, francezii care lucrau în Japonia mai mult de 3 ani, dar fără certitudinea de a fi acolo de cel puțin 25 de ani, au fost prinși într-o dilemă teribilă.
Dar, în 2004, o anumită armonizare a sistemelor de bază franceze și japoneze a fost convenită între administrații. Această convenție ar trebui să intre în vigoare la sfârșitul anului 2005. Adăug în anexă ultimul text (încă foarte general) al Ambasadei pe această temă. Se pare că acesta nu este un acord care unifică contribuțiile, ci pur și simplu care facilitează primirea pensionării de ambele părți.

Retragerea japoneză de bază (kokumin nenkin)

Iată câteva informații pe care probabil le-am avut la primăria japoneză și care nu sunt neapărat în ghidurile standard pentru străini:

Oricine este eligibil să contribuie, chiar și non-japonez, atâta timp cât are între 20 și 60 de ani și locuiește în Japonia. Sistemul distinge trei categorii de oameni:

Pisică. 1: Lucrători independenți (comercianți, profesii liberale, studenți, arubaito etc.)
Pisică. 2: Angajați
Pisică. 3: Dependenți (în principal gospodine)

Notă: Studenți și post docs, aveți dreptul să contribuiți! (Spre deosebire de dieta franceză.) Dar această înregistrare nu este obligatorie (spre deosebire de secu-ul japonez). Trebuie să aplicați la primărie.

Contribuţie

Problema care afectează străinii din Japonia și care trebuie corectată pentru francezi prin convenția F-J: durata minimă a contribuției care acordă dreptul la pensie este de 25 de ani! (prin adăugarea tuturor perioadelor în diferite categorii). Mai jos, Japonia nu plătește nicio pensie. Mai mult, nu puteți contribui din străinătate dacă nu sunteți japonezi. Adică, dacă ați contribuit 20 de ani și vă întoarceți, nu puteți continua să contribuiți 5 ani pentru a ajunge la 25 de ani.

Beneficii

Vârsta normală de pensionare este de 65 de ani. Pensia anuală la 65 de ani se calculează după cum urmează: (2003)
804200 Y x/
Cu toate acestea, pensionarea este posibilă între 60 și 70 de ani, cu o rată de pensie corectivă. (la 60, - 30%. La 70 + 40%)
Pensia japoneză poate fi plătită în străinătate (nu uitați să aplicați înainte de a pleca din Japonia.)

Care adresă?

Angajatorului (cat. 2 sau 3) sau primăriei (cat. 1 sau 3). Acestea oferă o broșură de pensionare albastră (nenkin techo).

Contribuie în Franța

Ar trebui să contribuim la pensia de bază franceză? (la Caisse des Français de l'Etranger)

Există recomandări peste tot pentru a vă înregistra la Caisse des Français de l'Etranger (CFE). CFE oferă posibilitatea de a contribui la pensia de bază franceză atunci când vă aflați în străinătate (dar nu la pensiile suplimentare.) Alegerea de a plăti sau de a nu plăti nu este totuși ușoară.

Rezumatul sistemului francez pentru sectorul privat

Contribuție: proporțional cu salariul în limita unui salariu plafon (aproximativ 15kF/lună în 2003). Rata este de aproximativ 16% pentru CFE.
Condiție pentru pensionare la „rata completă”: după ce a contribuit 160 de trimestre (40 de ani) SAU a ajuns la 65 de ani (este posibil să plece mai devreme, dar pensia este sever redusă).
Pensie = salariul mediu pe cei mai buni 25 de ani de contribuție x 0,5 x (numărul de trimestre din contribuții/160)
DAR în limita pensiei minime (

3300 F) și salariul maxim plafon (

Există vreun rost să contribuie la pensia de bază dacă nu este obligatorie?

Dobânda trebuie să fie proporțională cu costul. Iată cazul edificator al lui Pierre Henri și Marie Bernadette: Pierre Henri nu vrea să contribuie. În loc de secu, el pune deoparte în fiecare an suma a, pentru n ani, și o face să funcționeze la x% (dobândă - inflație). El obține un capital final al unui * (1-x ^ n)/(1-x) (secvență geometrică)

15.000 F * 12 * 16%), n = 40, x = 1,03 (3%)>. După 40 de ani de răbdare, Pierre Henri are un capital de 2.187 kF, ceea ce îi câștigă o dobândă de 5.467 F/lună. Dar Marie Bernadette nu o aude așa. Ca civil bun, ea acordă aceeași sumă fondului de pensii. După 40 de ani, Marie Bernadette primește pensionarea de 7350F/lună, adică 1883 F mai mult decât Pierre Henri și gausse. Iată ce a răspuns Pierre Henri: Biata Marie Bernadette, nu ai capital! Pentru a nu fi un ratat, trebuie să recuperezi cel puțin 2.187 kF pe care îi am înainte de a părăsi această lume. Salvându-ți avantajul

1883 F * 12), x = 1,03 (3%)>,

la 80 de ani (n = 15) veți fi recuperat 420 kF,
la 100 de ani (n = 35) veți fi recuperat 1366 kF,
la 111 ani (n = 46) veți fi recuperat 2.180 kF,

Concluzie, trăiește până la 111 ani înainte să râzi de mine!

Această ilustrație pentru a demonstra cât de mare este rata de contribuție propusă de CFE. Ar fi singurul fond de pensii beneficiar. (conform informațiilor de pe http://www.assemblee-afe.fr/) Trebuie să spun că vizitarea apartamentului lor din arondismentul 8 din Paris mi-a lăsat un gust amar ...
Practic și pentru a rezuma, a contribui este ca și cum ai face o investiție cu o rată de aproximativ 1% (pentru o viață de 80 de ani). Unii vor prefera să se descurce singuri. De asemenea, trebuie spus că o pensie este o investiție specială, care se bucură de o oarecare protecție față de stat.

Contribuția vă poate permite, de asemenea, să vă retrageți mai devreme de 65 de ani, dacă ați început să lucrați înainte de 25 de ani (25 + 40 = 65). Dar asta trebuie văzut de la caz la caz. În cazul studiilor îndelungate, este foarte posibil să nu puteți ajunge la 40 de ani de cotizare înainte de 65 de ani oricum. La 65 de ani, pensia de securitate este oferită la tariful maxim indiferent de durata contribuției.
Răscumpărarea anilor de necontribuție este uneori posibilă, dar sub rezerva unor condiții severe (de exemplu, CFE a refuzat să contribui pentru anii mei de teză ca bursier al guvernului japonez, monbusho).
De asemenea, este important să înțelegem că obținerea ratei complete pentru pensionarea de bază (obținută la 65 de ani sau după 40 de ani de contribuție) condiționează rambursarea pensiilor suplimentare (private). Deseori, dobânda nu este atât pensia de bază în sine, care nu plătește mult, ci dreptul pe care îl deschide pentru a primi pensii suplimentare.