Osteoporoză și pietre urinare: o chestiune de calciu

Cercetarea științifică aduce uneori observații surprinzătoare. Un studiu arată o asociere foarte clară între osteoporoză și pietre urinare.

Acestea au fost identificate anterior ca un factor de risc pentru fracturile legate de osteoporoză, dar studii mai recente arată legături mult mai strânse între aceste două afecțiuni.

Pietre urinare: o problemă de sănătate foarte frecventă

Pietrele urinare afectează 10-15% din populația lumii. Prevalența lor crește de o sută de ani.

Numită și urolitiază, nefrolitiază sau urolitiază, această boală se caracterizează prin formarea de pietre mici în tractul urinar. Acestea sunt alcătuite din aglomerarea mineralelor prezente în urină. În marea majoritate a cazurilor, acesta este oxalat de calciu, compus dintr-un ion calciu (Ca2 +) și un ion oxalat (C2O4 2-); vorbim apoi de pietre oxalocalcice.

Pietrele trec prin tractul urinar atunci când dimensiunile lor o permit, cauzând adesea dureri severe. Acestea sunt infamele colici renale.

Cristale de oxalat de calciu dihidrat sub microscop electronic cu scanare. sursa Dr. E.K. Kempf.

Osteoporoza și riscul de fracturi

Osteoporoza este modificări ale structurii osoase. Rezultă din dezechilibrul în activitatea a două tipuri de celule, responsabile de reînnoirea țesutului osos: osteoclastele care sunt responsabile de resorbția acestuia și osteoblastele care, dimpotrivă, sunt responsabile de sinteza și mineralizarea matricei osoase. Această fracțiune minerală constă în principal din hidroxiapatită de calciu și reprezintă 99% din totalul calciului prezent în organism.

În cazul osteoporozei, scăderea densității osoase duce la fragilitatea scheletului, care este un factor de risc major pentru fracturi.

Ce osteoporoză și pietre urinare au în comun

În acest stadiu, putem vedea deja numitorul comun dintre calculi și osteoporoză: calciu. Cu toate acestea, oricât de contrar ar putea părea, pietrele nu sunt asociate cu o dietă bogată în calciu.

Spre deosebire de calciu, o dietă bogată în oxalați crește excreția urinară a acestui compus; aceasta se numește hiperoxalurie. Această situație crește riscul de calculi oxalocalcici.

Scurgeri urinare de calciu și oxalat

Problema obișnuită dintre osteoporoză și calculii urinari pare să provină scurgeri de minerale. Mai mulți factori duc la prezența excesivă de calciu și oxalați în urină. În paralel, observăm o demineralizare a oaselor și prezența în comun a mineralelor care conduc la formarea pietrelor în tractul urinar.

Cum se evită pietrele urinare și osteoporoza ?

Cauzele pietrelor urinare și ale osteoporozei sunt multe și parțial comune. Unii, cum ar fi factorii genetici sau dezechilibrele hormonale, sunt dincolo de controlul nostru. Altele, dimpotrivă, se referă la stilul de viață și, în special, la dietă.

Vitamina D ajută la prevenirea demineralizării osoase

Vitamina D ajută la fixarea calciului în matricea osoasă. Astfel, un deficit favorizează demineralizarea osoasă sub formă de scurgeri de calciu. Acest tip de deficit poate fi ușor corectat prin administrarea de suplimente de vitamina D.

Sarea și acidificarea favorizează evadarea mineralelor

Consumul excesiv de sare acidifică organismul și constituie o cauză directă a scurgerilor de calciu. Mai general, o dietă acidifiantă este un factor de risc, provocând un deficit de minerale alcalinizante.

Fructoza crește riscul de pietre

Din ce în ce mai prezente în alimente, fructoza crește riscul de formare a pietrei prin mai multe mecanisme. Metabolismul acestui zahăr poate produce într-adevăr cantități mari de oxalat, ceea ce crește în mod direct concentrația sa în urină. Fructoza este implicată și în acidificarea urinei. Un consum semnificativ de fructe, suc de fructe, băuturi răcoritoare sau sirop de glucoză-fructoză este, prin urmare, un factor de risc.

Fructele și sucurile de fructe, ca și alte surse de fructoză, cresc riscul apariției pietrelor urinare

Bea, elimină !

Cu riscul de a sparge ușile deschise, este important să ne amintim că hidratarea joacă un rol vital în buna funcționare a corpului. Aici este o chestiune simplă de diluare: mai multă apă în urină determină o scădere a concentrației de minerale și prin urmare reduce riscul de formare a pietrei.

Produsele lactate nu sunt răspunsul

Cine nu a auzit că produsele lactate sunt o sursă esențială de calciu și că aportul zilnic este o condiție prealabilă pentru o bună sănătate a oaselor? Contrar credinței populare, studiile arată că riscul de fractură nu este invers legat de cantitatea de calciu ingerată.