Prea generoase planuri de pensii, într-adevăr?

Jacques Rouillard

Profesor la Universitatea din Montreal și autor al cărții „Le Syndicalisme québécois, deux century d´histoire” (Boréal, 2004)

pensii

25 septembrie 2014 Idei

În dezbaterea privind planurile de pensii, se face trimitere la remunerația angajaților din serviciile publice din Quebec pentru a o compara cu cea a angajaților municipali. Diferența în compensația totală a acestora din urmă, luând în considerare salariile și beneficiile secundare, este de 37,9% în favoarea lor, conform celei mai recente evaluări a Institutului de statistică al Québecului (ISQ). Acest avantaj ar justifica ca guvernul să reducă planul de pensii pentru angajații municipali.

Compararea compensației membrilor sindicatelor din guvernele municipale și guvernul din Quebec nu oferă o imagine completă a situației angajaților municipali. Încă pe baza datelor ISQ, compensația totală a angajaților din Guvernul Quebecului se află la capătul scării categoriilor de angajați sindicalizați: este la –25,3% față de ceilalți angajați sindicalizați, la –20,7% cu cei din sectorul privat, la –21,8% față de angajații guvernului federal și la –9,5% față de angajații din sectorul universitar. Pentru a coborâ la nivel, este, prin urmare, ușor de comparat cu angajații statului Quebec.

Argumentul care constă în compararea sectorului municipal cu administrația guvernamentală evidențiază o legătură strânsă între soarta tuturor angajaților. Avansul unui grup față de altul îl avantajează, în timp ce scăderea unei categorii de angajați îi afectează pe toți ceilalți. Din punct de vedere istoric, câștigurile membrilor sindicali care au un echilibru mai bun al puterilor au avut un efect negativ asupra condițiilor altor lucrători, membri ai sindicatului sau nu. [...] O scădere a planurilor de pensii ale angajaților municipali va crea un efect descendent atât pentru întregul sector public și parapublic, cât și pentru acordurile negociate în sectorul privat.

Angajatorii lucrează în prezent pentru a transforma planurile de pensii cu beneficii definite în planuri de contribuții definite. Această tendință va duce cel mai probabil la beneficii reduse pentru viitorii pensionari care vor avea dificultăți în planificarea veniturilor din pensie. Este semnificativ faptul că Royal Bank - departe de a fi în dificultăți financiare - a adoptat această cale în septembrie 2011 pentru noii săi angajați, „pentru a reflecta tendințele actuale ale pieței”. Întrebare, îmi imaginez și eu, pentru a asigura „echitatea intergenerațională” ...

Protejarea planurilor de pensionare devine dificilă atunci când planurile publice de pensii (pensiile din Quebec, pensiile de securitate pentru limită de vârstă, REER) nu mai sunt suficiente. Raportul Amours a concluzionat că sistemul actual nu reușește să ofere securitate financiară la pensionare pentru veniturile medii. Reducerea planurilor de grup atât publice, cât și private nu îmbunătățește situația, dimpotrivă.

Și această întrebare trebuie evaluată într-un context și mai larg, adică în raport cu starea generală a lucrătorilor salariați. Nu este surprinzător că le este greu să economisească, deoarece salariile lor reale abia au crescut de peste 30 de ani. Un raport recent al Institutului pentru Cercetări în Economia Contemporană a estimat că salariile medii pe oră ale lucrătorilor cu normă întreagă au crescut doar cu 10,3% din 1981 până în 2012, având în vedere creșterea prețurilor (0,3% pe an). Multe alte studii din Canada au ajuns la aceeași concluzie: puterea de cumpărare a angajaților a fost aproape stagnantă de peste 30 de ani. Și tendința actuală se mișcă în continuare în aceeași direcție: evoluția ratelor salariale acordate în toate convențiile colective este de 2,1% pe an din 2009 până în 2016, conform Ministerului Muncii din Quebec (1, 8% în sectorul public).

Este semnificativ faptul că guvernul se grăbește să atace planurile municipale de pensii ale angajaților atunci când a respins opțiunea de îmbunătățire a planului de pensii al Quebecului, pe care guvernul Ontario o are în vedere. La această opțiune, care a făcut posibilă corectarea mai bună a insecurității bătrâneții pentru toată lumea, el a ales să se concentreze pe stabilirea unui plan voluntar de economii la pensie bazat exclusiv pe umerii contribuțiilor angajaților. Aceștia pot renunța și angajatorii nu sunt obligați să contribuie. Luptându-se să ajungă la capăt cu salariile stagnante, există îngrijorări că mulți salariați cu venituri medii și mici se vor retrage din schemă.

Reticența de a dori să îmbunătățească sistemul public contributiv și reducerile la planurile de pensii private și publice confirmă încă o dată noua paradigmă pentru angajați: aceștia cu greu beneficiază de îmbogățirea colectivă rezultată din dezvoltarea economiei și productivitatea muncii. Practic, pentru ce este creșterea economică? Nu ar trebui să ajute la îmbunătățirea lotului dintre mulți ?