Hop

Browserul dvs. nu poate reda acest videoclip.

Folosit în Europa încă din secolul al VII-lea, hameiul a fost apreciat pentru prima dată ca aromă, înainte de a fi recunoscut ca având proprietăți medicinale. Utilizarea sa în medicina pe bază de plante se referă în special la tratamentul tulburărilor de somn și anxietate. Această plantă este, de asemenea, utilizată pentru tratarea cazurilor de inapetență, tulburări digestive sau legate de menopauză.

Nume stiintific: Humulus lupulus

Denumiri comune: hamei, hamei cățărători

Nume englezesc: hamei

Clasificare botanică: familia cannabaceae (Cannabaceae)

Forme și preparate: infuzii, pulberi, extracte uscate, uleiuri esențiale

Proprietățile medicinale ale hameiului

Uz intern

Tratamentul tulburărilor de somn (proprietăți sedative).
Tratamentul spasmelor digestive minore, eructațiilor și „crampelor” digestive.
Acțiunea aperitivului: îmbunătățirea poftei de mâncare.
Tulburări ale menopauzei: reducerea bufeurilor și nervozității.
Efect febril: rol de reglare.

Uz extern

Preparate cosmetice pentru tonifierea și repararea pielii fragile.

Indicații terapeutice obișnuite

Tulburări de somn și anxietate (acțiune sedativă și calmantă), apetit (efect aperitiv), tulburări ale menopauzei (acțiune împotriva bufeurilor și nervozității), tulburări gastrice de origine nervoasă, dispepsie, ulcere canceroase, probleme articulare (reumatism), afecțiuni legate de hiperuricemie (gută).

Alte indicații terapeutice demonstrate

Îmbunătățește somnul (antioxidant și antiinflamator), reduce dezvoltarea cancerului de sân (acțiunea fitoestrogenilor), are efect sedativ (tratamentul distoniei vegetative), tratează tulburările menopauzei (rolul fitoestrogenilor), corectează tulburările sexuale de origine neurologică (prematură) ejaculare, lipsa libidoului), reduce durerile articulare (artrită, reumatism), întărește funcția renală (diuretic). Hameiul poate calma anumite tulburări digestive (dispepsie, disconfort epigastric, arsuri), precum și hiperemotivitate la copii.

Istoria utilizării hameiului în medicina pe bază de plante

Folosit deja de romani în Antichitate, hameiul nu a fost introdus ca plantă medicinală în medicina pe bază de plante decât în jurul secolului al X-lea. Medicii arabi au fost primii care i-au recunoscut proprietățile liniștitoare soporifice. În perioada medievală, unii plante medicinale îl foloseau în Europa împotriva melancoliei și a insomniei. Conurile de hamei au fost apoi plasate în sau sub pernă pentru a favoriza somnul, în special la copiii nervoși. Utilizarea contemporană a hameiului în medicina pe bază de plante se referă, în general, la tulburările de somn, la problemele legate de menopauză și la tratamentul anumitor tipuri de cancer (cancer de sân și de col uterin).

Descrierea botanică a hameiului

Hameiul este plantele erbacee, cățărătoare și perene. Înălțimea de 5 până la 6 m (10 m în unele cazuri), tulpina sa este patrulateră, pufoasă și relativ grosieră, în general ondulată în sensul acelor de ceasornic. Frunzele sale, palmate (3 până la 5 lobi), sunt opuse, inserate pe tulpini răsucite și alungite. Este o plantă dioică, a cărei inflorescență este un con. Florile picioarelor feminine sunt pisici, evoluând în conuri ovoidale învelite într-o rășină (lupulină), parfumate și măcinate. Inflorescența masculină este un racem inserat în axilele frunzelor. Polenizarea se face de vânt (anemogam), iar fructele sunt achene. O plantă spontană și sălbatică, hameiul crește bine pe soluri bogate, în zone umede și umbrite (margini ale râurilor, garduri vii, șanțuri).

Compoziția hameiului

Piese utilizate

Conul de hamei este partea utilizată în medicina pe bază de plante.

Substanțe active

Sesquiterpene: humulene și beta-cariofilene. Monoterpene.

Sesquiterpenele constituie 50 până la 80% din uleiurile esențiale din hamei. Monoterpenele sunt prezente într-o proporție mai mică. Sesquiterpenele acționează ca decongestionante ale nervilor limfatici, antiinflamatori, sedativi, antihistaminici și medicamente antitumorale. Monoterpenele au proprietăți limfotone, antiseptice, antivirale, stimulante și analgezice. Sunt, de asemenea, decongestionante respiratorii și expectorante.

Utilizarea și dozarea hameiului

Dozare

Pentru o infuzie, înmuiați 10 g conuri de hamei uscate în 500 ml apă foarte fierbinte. Infuzia trebuie băută dimineața, prânzul și seara, după mese, pentru a lupta împotriva tulburărilor de somn. Două doze sunt suficiente pentru tratamentul insomniei.

- Extractul uscat din capsule trebuie înghițit (cu un pahar de apă) la masa, de trei ori pe zi, cu o doză de 200 mg pe doză.

- Pulberea totală de hamei uscat este sub formă micronizată. Se ia, în timpul meselor, cu un pahar de apă, la o doză de 1 g pe doză (dimineața, prânzul și seara).