Puncte tari și puncte slabe ale Statelor Unite - Perseu

Moïsi Dominique. Punctele tari și punctele slabe ale Statelor Unite. În: Politica externă, nr. 1 - 1989 - anul 54. pp. 45-55.

puncte

POLITICA STRĂINĂ I 45

Punctele forte și punctele slabe

Dominique MOISI * _ _, ._ .

Încheindu-și eseul despre „Lumea din anul 2013”, Daniel Bell ne avertizează asupra inutilității eforturilor de înțelegere a schimbărilor structurale, în fața greutății copleșitoare a imponderabilelor politice și culturale: „Este ca și cum ai merge mai departe, în mijlocul unei furtuni, încercând să-și lumineze drumul cu o lumânare mică. În ceea ce-l privește pe cel care nici măcar nu reușește să-și lumineze pe al său, va găsi doar întuneric în fața lui ”[1]. Încercarea de a evalua punctele tari și punctele slabe ale poziției globale a Americii necesită o cantitate echitabilă de modestie - accentuată în continuare de memoria multor profeții false din trecut - și credința că este adesea dificil să se facă distincția între fenomenele modei și profunzimile lungi - tendințele termenului.

Ca atare, este necesar, în primul rând, să dăm seama de realitatea dezbaterii actuale privind „declinul” american. Se apropie Statele Unite de un fel de „criză de maturitate” [2]? Sau, după ce și-au pierdut iremediabil cea mai mare parte a influenței, sunt ei în curs de a fi depășiți de alte puteri? ?

Această problemă trebuie luată în considerare și în lumina evoluției sistemului internațional. Care este semnificația, amploarea și durata probabilă a experienței de reformă la care asistăm astăzi la Moscova? Va fi Gorbaciov un reformator triumfător capabil să realizeze modernizarea atât de necesară a Uniunii Sovietice sau este doar un nou țar comunist, mai ambițios și mai capabil decât predecesorii săi? Pe măsură ce procesul de control al armelor progresează, dimensiunea militară a relațiilor est-vest își pierde din importanță, în timp ce dimensiunea lor strategică capătă din ce în ce mai mult, în special odată cu proliferarea armelor din ce în ce mai sofisticate. Și mai mortală în această parte a planetei nu mai îndrăznim să numim Lumea a Treia.

Numai prin răspunsul la aceste două întrebări devine posibilă analiza corelației dintre evoluția Statelor Unite și cea a sistemului.

* Adjunct al directorului Institutului francez de relații internaționale, redactor-șef al revistei de politică externă.

„Acest text este rezultatul unei intervenții date cu ocazia celei de-a 13-a conferințe anuale a Institutului Internațional de Studii Strategice din Londra, la Brighton, în perioada 8-11 septembrie 1988, intitulată:„ Mediul strategic în mișcare: lecții ale trecut, perspective pentru viitor ”.