Visul lui Macron este De Gaulle plus Silicon Valley

Gaël Brustier - 1 septembrie 2017 la 7:00 a.m.

Discuția președintelui Republicii la Le Point subliniază un proiect care ar vedea Franța să adopte soluțiile „noilor centre” din anii 1990 pe fondul reabilitării „eroismului” în politică.

Timp de citire: 3 min

Într-un interviu acordat la Le Point, Emmanuel Macron a reafirmat semnificația acțiunii sale la șeful statului. În contrast clar cu predecesorii săi, președintele Republicii s-a străduit să preia firul narațiunii politice inițiate în timpul campaniei prezidențiale. În mod explicit, este vorba de a înscrie acțiunea zilnică a guvernului pe termen lung, fără de care scopul său politic nu poate fi reținut.

Franța se confruntă cu o criză de regim fără precedent de la înființarea celei de-a cincea republici în 1958. Evident, Emmanuel Macron nu este cauza, iar alegerea sa nu este punctul de plecare. Auzind să o rezolve, el îi dezvăluie totuși magnitudinea. A cincea Republică, întrucât este integrată în Uniunea Europeană, se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a obține consimțământul. În primul rând, pentru că introducerea mandatului de cinci ani a întărit înclinația prezidențială a regimului și i-a scufundat pe predecesorii lui Emmanuel Macron, Nicolas Sarkozy și François Hollande, în baia unei imediatități care slăbește autoritatea șefului statului. În al doilea rând, deoarece criza din 2008 a destabilizat majoritatea regimurilor politice și a slăbit identitățile politice tradiționale. „Oamenii au pierdut simțul a ceea ce este a cincea Republică”, a spus președintele. Această sentință, pronunțată despre demiterea-demisia generalului de Villiers, reflectă de fapt amploarea crizei care afectează democrația franceză.

Relaxați-vă și luptați împotriva discriminării

Mandatul de cinci ani de la Macron poate fi rezumat după cum urmează: „General de Gaulle + Silicon Valley”. În intențiile sale, cel puțin. În unele privințe, răspunsul macronian seamănă cu soluțiile la modă din „noul centru” al anilor 1990 sau începutul anilor 2000, adică soluții adoptate - în diversitatea lor, dar conform unei filozofii comune - de „noii democrați” și Bill Clinton în Statele Unite, New Labour-ul lui Tony Blair în Regatul Unit sau SPD al cancelarului Schröder în Germania.

Diagnosticul său despre „ultimii treizeci de ani” este simplu: blocajul și blocajele au adus țara acolo unde se află. Facilitarea pieței muncii și „combaterea discriminării” vor rezolva situația. Auzim discursurile lui Bill Clinton în urmă cu douăzeci de ani: „Oferiți oamenilor o oportunitate”. Auzim odele răspunderii timpului.

Reformele structurale în desfășurare se desfășoară cu un cadru european constant în comparație cu mandatul precedent de cinci ani. Regula 3% nu este pusă sub semnul întrebării deoarece nu poate - sau nu mai poate fi -. Nerespectarea acestuia are un cost politic, afirmă șeful statului. Pentru el, este vorba deci de a face Franța să o respecte „în 2017 și în 2018”. Ca și precedentul, începutul mandatului de cinci ani nu a dus la o relaxare a acestei reguli. A încercat Emmanuel Macron să negocieze o astfel de relaxare? Nu voia?

Invocarea „mitului Europei”

În câteva săptămâni, în orice caz, alegerile generale din Germania vor determina mai puțin numele cancelarului (cu excepția surprizei, Angela Merkel va fi reînnoită) decât culoarea coaliției la putere. FDP-ul lui Christian Lindner (liberal) ar putea fi noul aliat al CDU-CSU. El pare să fie deja preferat lui Grünen (ecologiști) de către ramura bavareză a „Uniunii”. Cu toate acestea, Lindner nu vine ca fiind acomodativ atunci când vine vorba de reguli economice în Uniunea Europeană. Așa cum a observat Thomas Wieder, corespondentul Le Monde la Berlin, în Europa, el „ar face aproape ca Merkel să arate ca un complice al lui Varoufakis”. Spațiul de manevră al Franței nu se va îmbunătăți ... și aceasta este încă o ipoteză favorabilă.

Visul francez al unei „Europe puternice” trebuie, în viziunea macroniană, să servească pentru a respira energie în a cincea republică și a compensa această lipsă de spațiu de manevră în cadrul UE. În acest sens, președintele revine la elementele fundamentale ale regimului. Dacă referendumul din 2005 a pus capăt „mitului Europei”, invocarea sa este încă în ordine. A fost o constantă în discursul politic de zeci de ani că „Europa ca putere”, un adevărat epitaf al politicii.

Emmanuel Macron, care intenționează să restabilească „eroismul” în politică, se confruntă cu constrângerile economice ale UE și cu realitățile unei țări multifacturate, atât din punct de vedere economic, social, cât și spațial. Macronismul încearcă să facă „Franța mai puternică” și „să reducă inegalitățile”, dar intenționează să pună programul „noului centru” al anilor Clinton-Blair-Schröder în slujba acestui obiectiv ... Aici este visul unei Franța definită ca „De Gaulle plus Silicon Valley” se disipează și acolo unde este dezvăluită continuitatea cu lumea veche. În câteva zile, Hillary Clinton va publica What Happened, o reflecție asupra eșecului liniei sale politice și a campaniei sale prezidențiale din 2016 împotriva lui Trump. O lectură printre altele pentru președinte ...