Regimul ordonanțelor neretificate

Consiliul de Stat, Ass., 11 decembrie 2006, Consiliul Național al Ordinului Medicilor, numărul cererii 279517, numărul cererii 283983, publicat în colecția Lebon p. 510.

A cita:
Charles-Edouard Sénac, „Regimul prescripțiilor neratificate, Consiliul de Stat, Ass., 11 decembrie 2006, Consiliul Național al Ordinului Medicilor, numărul cererii 279517, numărul cererii 283983, publicat în colecția Lebon p. 510. ': Revizuirea generală a legii pe net, 2008, numărul 1857 (www.revuegeneraledudroit.eu/?p=1857)

Procedura de ordonanță a articolului 38 din Constituție autorizează Guvernul doar să intervină temporar în chestiuni legislative. La sfârșitul perioadei de împuternicire, Parlamentul rămâne exclusiv competent să abroge sau să modifice dispozițiile unei ordonanțe neretificate care intră în sfera legii, chiar dacă acestea își păstrează forma de reglementare. În consecință, expirarea perioadei de autorizare exclude administrația de la posibilitatea de a admite o cerere de abrogare a unor astfel de dispoziții, chiar dacă acestea ar fi ilegale.

regimul

Decizii comentate:
  • Consiliul de Stat, Adunare, 11 decembrie 2006, Consiliul Național al Ordinului Medicilor, cererea nr. 279517, rec. p. 510
Decizii citate:
  • Consiliul de Stat, RSS, 13 iulie 2006, France Nature Environnement, cerere numărul 286711, rec. p. 337
  • Consiliul de stat, secțiunea, 30 septembrie 2005, Ilouane, cererea nr. 280605, rec. p. 402
  • Consiliul de Stat, SSR, 30 iunie 2003, Federația Națională a Oilor din Sud-Est, cererea nr. 236571, rec. p. 292
  • Consiliul de Stat, RSS, 7 februarie 2003, Grupul de informații și sprijin pentru imigranți, numărul cererii 243634, rec. p. 30
  • Consiliul de Stat, Adunare, 20 decembrie 1995, Mme Vedel și M. Jannot, cerere număr 132183, rec. p. 440
  • Consiliul de Stat, Adunare, 3 februarie 1989, Société Alitalia, cerere numărul 74052, rec. p. 44
  • Consiliul constituțional, 29 februarie 1972, Natura juridică a anumitor dispoziții ale articolelor 5 și 16 din ordonanța modificată din 17 august 1967 referitoare la participarea angajaților la fructele extinderii afacerii, decizia nr. 72-73 L

Articolul 38 din Constituția din 4 octombrie 1958 permite Guvernului, pentru executarea programului său, să solicite Parlamentului autorizația de a lua prin ordonanță măsuri care, în principiu, intră în domeniul legii. Acest articol prevede o perioadă dublă: acea perioadă în care Guvernul este împuternicit să ia ordonanțe și acea perioadă în care un proiect de ratificare trebuie depus în Parlament.

La sfârșitul acestei a doua perioade, ordonanțele păstrează o formă de reglementare în absența ratificării de către Parlament (CC, decizia nr. 72-73 L, 29 februarie 1972, Natura juridică a anumitor dispoziții ale articolelor 5 și 16 din ordonanță modificată din 17 august 1967 privind participarea angajaților la fructele extinderii afacerii, rec. p. 31).

În acest caz, Adunarea pentru litigii pune dimensiunea formală a ordonanței neretificate în perspectivă. Acesta specifică faptul că dispozițiile ordonanței referitoare la domeniul legislativ pot fi abrogate sau modificate numai în temeiul paragrafului 3 al articolului 38 din Constituția din 1958, numai de către Parlament, odată ce a trecut primul termen, cel al împuternicirii. Prin urmare, autoritatea de reglementare este incompetentă să le abroge, „chiar dacă sunt afectate de ilegalitate”.

Desigur, atunci când dispozițiile ordonanței au intervenit într-o chestiune de această dată intră în competența de reglementare, autoritatea învestită cu această competență acoperă dreptul de a le modifica sau a le abroga până la ratificarea lor de către Parlament. Ca și dispozițiile ordonanței pe care o modifică sau o abrogă, decretul trebuie luat de Consiliul de stat și deliberat în Consiliul de Miniștri (CE, 30 iunie 2003, Fédération nationale ovine du Sud-Est, cerere nr. 236571, rec. P. 292)

Soluția propusă de Consiliul Național al hotărârii Ordinului Medicilor constituie o excepție de la jurisprudența Compagnie Alitalia conform căreia administrația este obligată să acorde o cerere de abrogare a unui act de reglementare ilegal, adică acest regulament are a fost ilegală încă de la început sau ilegalitatea rezultă dintr-o schimbare a circumstanțelor legale sau de fapt (CE Ass., 3 februarie 1989, Compagnie Alitalia, cerere nr. 74052, rec. p. 44). Rețineți că, în același timp, judecătorul administrativ pare să se lipsească de posibilitatea de a dispune administrației să abroge dispozițiile ilegale ale unei ordonanțe neretificate. Dacă Guvernul dorește să modifice prevederile ordonanței neretificate în domeniul legislativ, va trebui să solicite o nouă autorizație din partea Parlamentului. Această ipoteză trebuie comparată cu situația în care Guvernul nu poate, din proprie inițiativă, în afara limitelor împuternicirii de care dispune, să procedeze prin ordonanță la abrogarea dispozițiilor legislative adoptate după intrarea în vigoare. 1958 și referitoare la o chestiune de reglementare (CE, 13 iulie 2006, France Nature Environnement, cerere nr. 286711, rec. P. 337).

În continuare, regimul ordonanțelor neretificate se distinge clar de cel al altor categorii de acte de reglementare care intervin în domeniul rezervat legii. Consiliul de stat a fost astfel capabil să admită că prim-ministrul este competent să abroge dispozițiile devenite ilegale ale unui decret luat de președintele Republicii pe baza Sénatus-Consult din 3 mai 1854 care îi împuternicește să acționeze. în calitate de „legislator colonial” în chestiuni care intră sub incidența legii încă din 1958 (CE Ass., 20 decembrie 1995, Vedel și Jannot, cerere nr. 132183, cerere nr. 142913, rec. p. 440). În același mod, Înalta jurisdicție administrativă a recunoscut competența primului ministru de a abroga articolul 14 din legea din 29 iulie 1881 privind publicațiile străine, a căror redactare este rezultatul unui „decret-lege” ratificat și al cărui conținut este o chestiune legislativă în ochii Constituției din 1958 (CE, 7 februarie 2003, Grupul de informare și sprijin pentru imigranți, cerere nr. 243634, rec. p. 30).

Pe lângă respectarea scrisorii articolului 38 din Constituția din 4 octombrie 1958, soluția adoptată de Adunarea pentru litigii se bazează pe principiul paralelismului de competențe potrivit căruia autoritatea competentă să modifice, să abroge sau să retragă un act juridic este ceea ce, la data modificării, abrogării sau retragerii, este competent să ia acest act (CE Sect., 30 septembrie 2005, Ilouane, cerere nr. 280605, rec. p. 402).

Profesor asociat de drept public, Universitatea din Bordeaux
Fost lector superior de drept public la Universitatea din Picardia - Jules Verne și membru al CURAPP-ESS UMR 7319

Charles-Edouard Sénac

Profesor asociat de drept public, Universitatea din Bordeaux Fost lector de drept public la Universitatea din Picardie - Jules Verne și membru al CURAPP-ESS UMR 7319