Respirație în detaliu

Respirația scurtă sau „dispneea” în limbajul medical este un sentiment de disconfort sau dificultăți de respirație care apare cu o activitate care în mod normal nu provoacă niciun disconfort (efort mai mult sau mai puțin, odihnă, culcare etc.).

Deficitul de respirație este unul dintre simptomele cheie în identificarea sau monitorizarea insuficienței cardiace. Dar poate fi cauzată și de alte boli, care nu sunt de origine cardiacă, cum ar fi astmul, obezitatea sau BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică). 1

De ce îți lipsește respirația cu insuficiență cardiacă ?

Odată cu insuficiența cardiacă, inima devine incapabilă să furnizeze suficient flux de sânge pentru a alimenta toate organele. Această reducere a fluxului provoacă în special congestie în vasele pulmonare, ceea ce face ca respirația să fie dificilă.

Simplu disconfort pentru eforturi grele la început, dificultăți de respirație apoi se manifestă cu eforturi moderate, apoi poate apărea chiar în repaus. 2

Origine cardiacă sau pulmonară ?

Disconfort, opresiune, sete de aer, respirație epuizantă, dificultăți de respirație nu sunt experimentate în același mod, în funcție de originea și severitatea lor. Respirația scurtă poate apărea în diferite moduri și în diferite situații: acută * sau nu, în repaus și/sau efort, când stați în picioare sau culcat. Acest mod de apariție oferă informații despre cauzele dispneei, care poate fi cardiacă sau pulmonară.

În 30% din cazuri, scurtarea respirației acute este de origine cardiacă. 1.3

Evaluează-ți dispneea

Respirația scurtă, atunci când este de origine cardiacă, se manifestă prin urmare prin efort, apoi în repaus, uneori chiar și atunci când este culcat. Poate duce și la tuse nocturnă. 4

Severitatea simptomelor insuficienței cardiace este măsurată prin scale. Astfel, scara New York Heart Association, cea mai utilizată, distinge mai multe etape în funcție de limitarea activității fizice, datorită simptomelor insuficienței cardiace:

Etapa I : fără simptome sau limitări în activitatea fizică obișnuită;

Etapa II: ușoară limitare a activității fizice: confortabil în repaus, dar activitatea obișnuită provoacă oboseală, palpitații, dificultăți de respirație;

Etapa III: scăderea marcată a activității fizice: confortabil în repaus, dar activitatea fizică mai mică decât de obicei provoacă simptome și semne de probleme cardiace;

Etapa IV: limitare severă: simptome prezente, inclusiv dificultăți de respirație, chiar și în repaus. 4

O percepție care nu este întotdeauna corectă

Dispneea este un simptom subiectiv, deci evaluarea sa poate varia de la pacient la pacient. 1,5 Întrebarea este atunci să știm la ce s-a renunțat din cauza dificultății de respirație și pentru cât timp.

Cuantificarea dispneei este esențială pentru a putea evalua gradul de severitate al bolii și pentru a urmări evoluția acesteia. 5 Nu uitați să spuneți medicului dumneavoastră despre gradul de dificultăți de respirație în funcție de nivelul dvs. de activitate.

Medicul vă va putea pune apoi întrebări specifice și detaliate, permițându-vă să estimați impactul simptomelor asupra calității vieții și, astfel, să vă adaptați îngrijirea.

* care apar în câteva minute până la câteva ore