Rusia în Siria, cinci ani de intervenție

De la începutul conflictului, Rusia a jucat un rol decisiv cu regimul lui Bashar al-Assad. După livrarea armelor și a consilierilor, Moscova a consolidat pozițiile trupelor guvernamentale siriene în fața rebeliunii, intervenind direct cu artileria și forțele aeriene.

cinci

Rusia, al cărei sprijin pentru regimul lui Bashar al-Assad de la începutul conflictului sirian în 2011 a făcut parte dintr-o relație strânsă care datează din perioada sovietică, a luat măsuri în 2015, conducând primele sale bombardamente în Siria. Revizuirea a cinci ani de intervenții directe și indirecte.

80% din articol rămâne de citit.

Crucea,
Cultivați-vă diferența

Inclus în abonament:

  • Toate articolele nelimitate pe web și aplicații
  • Ziarul zilnic în versiune digitală
  • Acces la arhive și fișiere tematice
  • Buletinele noastre informative actuale și tematice

Ofertă de încercare de la

27 aprilie: Rusia și China blochează declarația propusă de ONU de către țările occidentale care condamnă represiunea regimului împotriva mișcării de protest.

7 octombrie: Președintele rus Dmitri Medvedev consideră că regimul ar trebui să se reformeze sau să plece, dar subliniază că o astfel de decizie nu este de competența NATO și a anumitor țări europene.

8 ianuarie: Un grup de nave de război rusești acostează în baza Tartous, singura pe care Rusia o are în Marea Mediterană. În aprilie, agenția de stat Ria Novosti declară că Moscova a decis să desfășoare nave „permanent” în apropierea coastei siriene.

30 iunie: la Geneva, un grup de acțiune este de acord cu principiile unei tranziții. Dar Washingtonul crede că acordul deschide calea pentru era „post-Assad”, deoarece Moscova și Beijing reafirmă că este de datoria sirienilor să-și stabilească viitorul. Nu se va aplica niciodată.

27 noiembrie: Moscova și Damasc au menținut relații „privilegiate” pe vremea lui Hafez al-Assad (tatăl lui Bashar) și a Uniunii Sovietice, împotriva simplelor „relații de muncă bune” de astăzi, potrivit prim-ministrului Dmitri Medvedev.

În august, Occidentul, condus de Statele Unite, a ridicat amenințarea acțiunii armate după un atac chimic care a ucis sute. Washingtonul acuză regimul, Damasc și Moscova spun că este o provocare rebelă. Recurgerea la acțiuni internaționale a fost exclusă în septembrie, după acordul ruso-american de a demonta arsenalul chimic sirian.

22 mai: Rusia și China vetoează un proiect de rezoluție francez la ONU care solicita aducerea la Curtea Penală Internațională (CPI) a crimelor comise în Siria de ambele părți. Aceasta este a patra blocadă a rezoluțiilor occidentale de către cele două țări de la începutul conflictului sirian.

15 septembrie: Președintele rus Vladimir Poutine își apără strategia de a sprijini regimul sirian. Moscova își întărește prezența militară prin construirea unei baze aeriene lângă Latakia, cetatea clanului Assad din nord-vestul țării și își intensifică aprovizionarea cu armele armatei siriene.

30 septembrie: Moscova confirmă primele atacuri aeriene în Siria, la câteva ore după ce Vladimir Putin a primit undă verde de la Senatul Rusiei. „Soluționarea definitivă și durabilă a conflictului din Siria este posibilă doar pe baza reformei politice și a dialogului cu forțele solide ale țării”, a declarat președintele rus, referindu-se la opoziția tolerată de dietă. Forța aeriană rusă efectuează primele sale bombardamente la cererea Damascului, Moscova susținând că a vizat ținte Daesh. Dar, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDH), grevele au vizat în principal Frontul Al-Nusra, ramura siriană a Al-Qaeda și rebelii islamiști.

7 octombrie: Pentru prima dată, rachetele rusești sunt lansate de la crucișătoarele flotilei din Marea Caspică. Mai târziu, pe 9 decembrie, armata rusă a lovit pentru prima dată în Siria de la un submarin desfășurat în Marea Mediterană. Washingtonul spune că aproape toate bombardamentele rusești au vizat organizații armate moderate care luptă împotriva regimului.

20 octombrie: După trei săptămâni de bombardament de către forțele aeriene ruse, Vladimir Putin intră în ofensivă pe frontul diplomatic și politic primind pe Bashar al-Assad.

14 noiembrie: După o primă întâlnire pe 30 octombrie, marile puteri, inclusiv Statele Unite, Rusia și Iran, sunt de acord la Viena asupra unei foi de parcurs, dar rămân diferențe profunde cu privire la viitorul președintelui sirian.

24 noiembrie: Turcia a doborât un avion militar rus despre care a spus că și-a încălcat spațiul aerian la granița cu Siria, supărând Rusia, care denunță „o înjunghiere în spate”. Acest incident grav provoacă o escaladare accentuată a tensiunilor între cele două țări foste prietene.

23 decembrie: Amnesty International acuză Rusia că a ucis „sute de civili” și a provocat „distrugeri masive” în raidurile asupra așezărilor care ar putea „constitui crime de război”. Moscova respinge acuzațiile „false” și „nefondate” ale Amnistiei.

1 februarie: Forțele regimului, cu sprijinul bombardierelor și avioanelor de atac rusești, lansează o ofensivă împotriva rebelilor în jurul orașului Alep, împingând zeci de mii de civili pe rutele de exod. La începutul lunii martie, OSDH a ​​susținut că peste 1.700 de civili, inclusiv 429 de copii, au murit de la începutul intervenției rusești.

27 februarie: Inițiat de Washington și Moscova, intră în vigoare un acord fără precedent de încetare a ostilităților între regim și rebeli. Acordul se referă doar la zone de luptă între forțele regimului, susținute de forțele aeriene rusești și rebeli. Acesta exclude Daesh și Al-Nusra, care controlează mai mult de 50% din teritoriul sirian.

14 martie 2016: Vladimir Putin ordonă retragerea majorității contingentului militar desfășurat în Siria, ale cărui mii de raiduri aeriene au permis armatei siriene să recâștige avantajul pe teren. Anunțul, după un interviu telefonic între Putin și Assad, vine ca o nouă rundă de negocieri între reprezentanții regimului și opoziția începe la Geneva.