Satul românesc devine un refugiu pentru femeile abuzate

Depopulat de emigrația în masă, un sat român a anunțat la sfârșitul anului 2015 că va primi familii sărace pe cheltuiala sa. Șase luni mai târziu, Concesti a devenit un refugiu pentru femeile victime ale violenței domestice.

„Suntem atât de buni aici, am găsit liniște și calm, în sfârșit îmi pot crește copiii așa cum vreau!”, Se bucură Claudia, 36 de ani și mamă a trei băieți și trei fete cu vârste cuprinse între doi și 18 ani, stabilită pentru câteva luni în acest sat din nord-estul României.

Pe 29 decembrie, când soțul ei dă cu piciorul ușii apartamentului ei în ciuda unui ordin judecătoresc de protecție, își ia copiii și intră într-un microbuz, lăsând în urmă 16 ani de căsătorie marcată de bătăi, violuri și moarte.

Această femeie cu părul castaniu lung îi spune AFP că a auzit anterior la televizor despre un primar care oferă locuințe gratuite familiilor cu mai mulți copii.

„Nu știam dacă ne va primi (.) Dar m-am săturat să mă culc cu copiii la gară”, mărturisește ea.

După o călătorie de 800 km de la orașul natal din sud-vestul țării până la Concesti, situată într-una dintre cele mai sărace regiuni ale României, Claudia și copiii și-au petrecut în sfârșit prima noapte liniștită, în noua lor casă.

- O casă nouă -

Puțin mai departe, într-o casă de pe un deal însorit, Valentina, în vârstă de 42 de ani, este ocupată în jurul sobei: cinci din cei opt copii ai săi sunt în curând acasă de la școală și masa trebuie să fie gata.

Tânărul Alexandru în brațe, spune o poveste similară: „Copiii s-au săturat (de brutalitatea tatălui, nota editorului), într-o zi mi-au spus: + Mamă, nu putem continua așa, noi trebuie să facă ceva + ".

Chiar dacă „nu prea a crezut”, ea decide să-și încerce norocul la Concesti. „Când am ajuns aici, s-a făcut focul, era ceva de mâncat, era curat”, spune ea.

Dintre cele 12 familii care s-au stabilit în sat din decembrie, șapte sunt formate din femei singure cu copiii lor, a declarat pentru AFP primarul, Costel Nazare. Alte șase familii sunt pe lista de așteptare.

Potrivit acestuia, acest proiect fără precedent din România s-a născut din dorința sa de a salva școala, care pe termen lung risca să-și închidă ușile din cauza emigrației și a scăderii natalității.

Primăria a cumpărat până acum zece case pentru un total de 450.000 de lei (100.000 de euro).

„La început, am crezut că vor exista probleme, dar apoi am văzut că reacția (de la săteni, nota editorului) a fost foarte pozitivă”, spune el. Pe lângă locuințe, primăria îi ajută pe nou-veniții să găsească locuri de muncă în agricultură și construcții.

Sâmbătă, Valentina merge să lucreze pe câmp sau într-un depozit de legume. Ea câștigă echivalentul a 11 euro pe zi, care se adaugă alocațiilor familiale și asistenței sociale plătite de primărie, adică în total aproximativ 370 de euro pe lună, într-o țară în care salariul mediu net este de 470 de euro.

- Putină alegere pentru victime -

"Aceasta este o inițiativă remarcabilă, alte localități ar trebui să urmeze exemplul Concestiului", a spus Mihaela Mangu, psiholog de la asociația Anais care oferă asistență victimelor violenței.

„România are foarte puține centre de primire, în special în zonele rurale, ceea ce înseamnă că majoritatea victimelor nu au altă opțiune” decât să continue să trăiască alături de agresor, a spus ea.

Din 2012, legea permite să solicite un ordin de protecție, dar „de foarte multe ori nu este respectat, în timp ce de cele mai multe ori agresorii nu sunt pedepsiți”, deplânge ea.

România a înregistrat oficial 12.461 de cazuri de violență domestică în 2015, dar realitatea este probabil mult mai gravă, subliniază Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse (ANES): „Aceste cifre nu reflectă proporțiile reale ale acestui fenomen”.

Potrivit unui sondaj al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale publicat în 2014, 24% dintre români au fost victime ale violenței comise de partenerii lor, o cifră ușor mai mare decât media europeană (22%).

Dna Mangu consideră că această rată este, de asemenea, foarte subevaluată, deoarece „foarte, foarte puține femei au curajul să vorbească deschis”.

„Acest lucru se explică prin cultura patriarhală, încă răspândită în România și prin lipsa de încredere în autorități”, subliniază ea, precizând că, sub regimul comunist, evocarea violenței împotriva femeilor era tabu.

Domnul Nazare nu se îndepărtează de plăcerea sa de a fi putut ajuta câteva femei să înceapă o nouă viață: „Mi-au spus că nu-și închipuiau că există locuri la fel de pașnice ca Concesti”.