Articol

3Azerbaidjanul este o țară strategică din punct de vedere geopolitic pentru politica SUA din regiune, care a devenit un avanpost al Irakului, vecinul Iranului și un element esențial în sistemul energetic regional. De asemenea, pare esențial ca Washingtonul să își consolideze prezența într-o regiune în care nu numai Rusia încearcă să-și consolideze pozițiile, ci și pătrunderea mișcărilor islamice face dintr-o țară din cultura musulmană șiită, dar seculară, un aliat rar și indispensabil pentru lupta împotriva terorismului.

4 În general, până în 1996-1997, politica SUA din Azerbaidjan a fost dominată de umbra delicatei relații ruso-americane. Legea privind sprijinirea libertății din 1992 [4] reglementează aceste activități. Cu toate acestea, politica de cooperare este condiționată de limitarea sprijinului financiar din partea Azerbaidjanului. Secțiunea 907 din Freedom Support Act, adoptată sub influența lobby-urilor care simpatizează cauza armeană, interzice în mod oficial orice ajutor direct acordat guvernului azer. Este văzută la Baku ca o poziție inacceptabilă, care nu numai că favorizează agresorul armean, ci pedepsește pe nedrept populațiile azere care sunt victime ale acestui conflict. Într-adevăr, presupune că Azerbaidjanul a jucat un rol ofensator în conflict și se referă la „utilizarea ofensivă a forței împotriva Armeniei și Nagornyi-Karabakh”. Relațiile SUA-Azerbaidjan vor fi otrăvite de acest amendament timp de mai bine de zece ani. Cu toate acestea, pragmatismul politicii americane va permite dezvoltarea unor relații fructuoase cu Azerbaidjanul în domeniul energetic și economic.

5 De îndată ce ostilitățile au încetat între forțele armene și azer în 1994, echilibrul geopolitic al Caucazului de Sud a început să se recompună. Datorită intereselor reciproce în domeniul energetic, Baku devine treptat un aliat pentru Washington și un element esențial al axei pro-americane Baku-Tbilisi-Ankara care se confruntă cu blocul armeno-rus legat de Iran. Pentru Azerbaidjan, antagonismul armean-turc este un motiv esențial pentru această alianță. Războiul dintre Azerbaidjan și forțele armene pentru controlul Karabahului și teritoriilor învecinate a reaprins conflictul Armeniei cu Turcia, care în solidaritate cu Azerbaidjanul și-a închis frontiera în timpul războiului și a supus Erevanul unei blocade economice. Armenia, fără ieșire la mare între cei doi vecini turci, își va datora mântuirea podurilor umanitare și drumurilor deschise de Rusia și Iran. Prin acest joc de alianțe, Armenia, Rusia și Iranul se găsesc excluse din proiectele de conducte de petrol și gaze care modelează viitorul acestei regiuni.

7 La propunerea senatorului Sam Brown [5], Legea strategiei drumului mătăsii a fost adoptată în 1999 [6] și a definit prioritățile pentru asistența americană în Caucaz și în Asia Centrală [7]. Senatorul vede o creștere a reacțiilor anti-occidentale și anti-americane din cauza presiunilor exercitate asupra regiunii de către Iran și alții. Mai mult, reformele efectuate în primii ani de independență nu au dus la stabilirea unor regimuri pe deplin democratice și care respectă drepturile omului și nici la stabilirea unor economii de piață libere. Prin urmare, se recomandă dezvoltarea „coșurilor” tradiționale ale acțiunii diplomatice americane (sprijin pentru reformele economice și democratice) și punerea în aplicare a acestei politici a puterii moi pentru a lega Caucazul de Sud de lumea occidentală. O gamă largă de parteneriate, programe comune și alte forme de cooperare vor fi instrumentul principal al acestei diplomații.

În ansamblu, trei priorități stau la baza strategiei americane din Azerbaidjan. Acestea au ca scop asigurarea securității energetice, stabilității și păstrarea intereselor americane în regiune.

11 Pentru economie, pe lângă promovarea comerțului bilateral [9], scopul este de a asigura accesul la resursele de hidrocarburi caspice și de a crea un sistem logistic pentru exportul acestor resurse către piețe. Dezvoltarea transportului va fi o prioritate. Al doilea obiectiv este asigurarea unui anumit control asupra evoluției și transformării armatei azere, sigilarea separării acesteia de structurile militare de securitate sovietice, legarea acesteia de sistemul NATO pentru a o include într-un sistem colectiv de securitate. mișcări radicale și religioase și reduc influența rusă în regiune. În al treilea rând, este imperativ să ancorăm principiile economiei de piață și ale democrației occidentale în societate și să asigurăm înființarea instituțiilor democratice care garantează, conform acestei teorii, o formă de stabilitate politică.

12 Datorită acestor obiective, Washingtonul poate asigura declinul influenței Moscovei în această regiune, poate încerca să conțină ambițiile iraniene, în timp ce se poziționează avantajos pe piețele strategice ale acestei țări.

15 Astăzi, configurația regiunii s-a schimbat considerabil. Georgia și Azerbaidjan și-au legat soarta de cele ale conductei BTC și a conductei BTE, care leagă cele două țări de „tabăra de vest”. Hidrocarburile azere sunt acum exportate în Turcia și Europa și reprezintă o alternativă reală pentru țările europene la aprovizionarea lor din Rusia. Azerbaidjanul începe să primească dividende din investițiile petroliere, iar statutul său financiar îi permite acum să privească spre viitor cu o oarecare seninătate.

16 Cu toate acestea, această dezvoltare complică implementarea soft power; Cu Baku acum capabil să își asume planurile financiar, devine din ce în ce mai dificil să influențăm cursul deciziilor sale. Astfel, pentru prima dată, în 2007, Azerbaidjanul va finanța din fonduri proprii un proiect căruia i s-a opus Washingtonul: construirea unei linii de cale ferată care să conecteze Turcia cu Azerbaidjan prin Georgia [11]. Această linie oferă o alternativă valoroasă la rutele feroviare rusești, dar elimină Armenia de aceste noi posibilități de cooperare și comerț regional. Într-adevăr, pentru Baku, orice perspectivă de cooperare cu Erevan este condiționată de eliberarea teritoriilor azere ocupate. Această inițiativă a ridicat numeroase proteste. Congresul SUA a interzis toate fondurile guvernamentale pentru proiect. În cele din urmă, Azerbaidjanul a acordat Georgiei un împrumut de 220 milioane USD pentru realizarea sa.

17 Rezultate mixte ale cooperării în domeniile apărării și securității: spre deosebire de succesele înregistrate în domeniul economic, puterea americană nu a reușit să pună în aplicare sistemul de securitate și apărare dorit. Cooperarea a fost pusă în aplicare târziu și a căpătat importanță în anii 2000. Dar, mai recent, a dat loc unei faze de precauție și reechilibrare a angajamentelor politice de la Baku, în conformitate cu „diplomația multivectorială” a acesteia.

Cooperarea în domeniul militar a fost mult timp dificilă din cauza articolului 907 din Freedom Support Act. Suspendarea acestei secțiuni 907 a permis [12] asistența, vânzarea și transferul de echipament militar. Șocul politic al „9-11” a dezvăluit noi amenințări teroriste și o problemă importantă pentru protecția instalațiilor petroliere din Marea Caspică și siguranța conductelor. Washingtonul și-a intensificat asistența în acest domeniu în schimbul unor concesii. Armata SUA are acum o autorizație permanentă pentru a zbura peste spațiul aerian, experții sunt asociați cu eforturile de modernizare a armatei, iar Pentagonul sponsorizează - printre altele - formarea unei forțe navale azere în Marea Caspică, precum și repararea unor baze aeriene. Azerbaidjanul participă la coaliții internaționale din Irak, Afganistan și Kosovo [13]. În plus, Washingtonul a reușit să-l convingă pe Baku să instaleze o rețea de stații radar pe coastă și două stații mobile situate, respectiv, la câteva zeci de kilometri de frontierele rusești și iraniene, ca parte a luptei împotriva traficului ilicit și a proliferării armelor de masă distrugere.

21Trei elemente relevă faptul că strategia influenței americane în Azerbaidjan nu a produs toate rezultatele așteptate și, în special, că sistemul exclusiv de alianță pe care Washingtonul dorea să îl instituie nu putea fi atins. De trei ori, Azerbaidjanul va refuza ofertele SUA în favoarea unor alternative mai neutre sau a unor parteneriate cu alte țări. Rezultatul este o diversificare a partenerilor din Baku în domeniul securității militare, un element central al politicii de echilibru susținută de președintele I. Aliyev.

22 În primul rând, Baku a stabilit în mod clar o limită a cooperării sale cu armata SUA. Principalul motiv pentru aceasta este poziția sa geopolitică și constrângerile pe care le pune asupra sa. Așadar, el a refuzat întotdeauna prezența soldaților americani pe teritoriul său, lucru despre care s-a discutat în momentul retragerii soldaților americani aflați în Uzbekistan. La acea vreme, Baku a avut o presiune puternică pentru a accepta deschiderea unei baze militare pentru a găzdui contingentul evacuat din Uzbekistan. El fusese avertizat puternic de vecinii săi iranieni și ruși: prezența armatei SUA în Azerbaidjan nu era de dorit.

25Când J. Nye pune la îndoială mijloacele de măsurare a puterii internaționale a unei țări, el arată că, dincolo de criteriile tradiționale (resurse militare și economice), trebuie luate în considerare „resursele necorporale”. Acestea includ o gamă largă de elemente, cum ar fi reputația unei țări, ponderea acesteia în relațiile internaționale, puterea de atracție a culturii și valorilor sale, dar și rolul și influența sa în cadrul organizațiilor internaționale. Washingtonul a investit în aceste zone, dar rezultatele sondajelor indică o creștere semnificativă a sentimentului anti-american în Azerbaidjan, indicând un succes mixt al acestei politici.

28 ONG-urile se stabilesc, de asemenea, ca o sursă esențială de informații despre țară și deseori înlocuiesc instituțiile de stat care nu reușesc în această sarcină. În acest sens, este interesant de menționat rolul unora dintre ei care, la momentul negocierilor pentru intrarea Azerbaidjanului în Consiliul Europei, au trimis direct la Strasbourg o listă a prizonierilor considerați „prizonieri politici”. Pe baza acestei liste, eliberarea sau rejudecarea acestor prizonieri va deveni cerere a Consiliului, astfel încât Azerbaidjanul să poată rămâne în acest club european. ONG-urile au devenit adevărați interlocutori, o sursă alternativă de informații către autorități, de fapt o adevărată contra-putere.

31Trei tipuri de factori pot face lumină asupra eșecului relativ al acestei încercări de a transmite valori considerate universale.

33Dualitatea politicii americane. - Cazul Azerbaidjanului reflectă perfect contradicțiile politicii externe ale Americii. Restricțiile impuse de Congresul SUA privind asistența acordată Azerbaidjanului sunt daune durabile pentru relația bilaterală dintre cele două țări. Pentru Baku, acest amendament reflectă puterea lobby-ului armean în această țară și solicită prudență. A fost necesară șocul politic al bombardării turnurilor din New York și o declarație de război total împotriva teroriștilor în 2001 pentru ca această dispoziție să fie suspendată. Autoritățile azere încă așteaptă abolirea definitivă. Anumite reacții ale instituțiilor americane sunt resimțite la Baku ca reflectând o politică dualistă și contradictorie. Pe de o parte, Washingtonul se comportă cu Azerbaidjanul ca și cu un partener economic strategic și, pe de altă parte, aceeași putere este criticată violent pentru desfășurarea alegerilor „nedemocratice”, o critică care apare la Baku ca un sprijin deschis opoziției.

35 „Standarde duble” ale organizațiilor internaționale. - În primul rând, Azerbaidjanul dă vina pe comunitatea internațională pentru faptul că nu a implementat cele patru rezoluții ONU [19] care condamnă ocuparea regiunilor azere. Baku reamintește că a trebuit să aștepte și summitul OSCE de la Lisabona din 1996 pentru ca principiul integrității teritoriale să fie afiliat la o declarație oficială a OSCE și că, în ciuda acestor instrumente legale, nu a fost posibil să îndrepte răul făcut acestei țări . Unii din Baku susțin cinic că ar putea fi în interesul câtorva persoane să păstreze un conflict nerezolvat ca pârghie, sau mai simplu că este rezultatul activismului pro-lobby. Argumentul dublei standarde este recurent atunci când vine vorba de progresul democratic. La fiecare alegere, textul de evaluare a scrutinului OSCE este comparat cu atenție, inclusiv cu declarațiile OSCE pentru țările vecine. Pentru Azerbaidjan, opinia Washingtonului este în general confundată cu declarațiile OSCE, echivalând-o cu un instrument indirect al politicii sale de influență.

37 Reveniți la Huntington. - Cheia înțelegerii evoluțiilor mai recente în relațiile SUA-Azerbaidjan este schimbarea politicii SUA după atacurile „9-11”. Riftul va fi resimțit puternic în Azerbaidjan, mai ales că anunță renașterea politicii de putere dură cu conceptul de război preventiv și intervenții militare în Afganistan și Irak. Lumea capătă o atracție maniheeană și se împarte din nou între aliați și dușmani, lăsând puțin loc pentru nuanțe ale politicii aziliene de echilibru. Prin urmare, este necesar să se ia o mică distanță și să se pună în perspectivă angajamentul său cu Washingtonul, ale cărui presiuni exercitate nu vor produce efectele scontate, ca de exemplu în cazul conflictului privind energia nucleară iraniană. În timp ce Washingtonul a reușit să asigure bunăvoința lui Baku, nu a putut obține sprijinul necondiționat pe care și-l dorea.

38 Acești factori culturali ajută la explicarea diferențelor fundamentale care se opun concepției azere despre societate și modul său de funcționare modelului american pe care puterea soft ar dori să îl promoveze. De asemenea, ele fac lumină asupra diferențelor de puncte de vedere politice. Aceste caracteristici culturale sunt amplificate odată cu formarea identității naționale, maturitatea noului stat și mai ales îmbogățirea națiunii, ceea ce aduce asigurarea țării și recunoașterea internațională.

39 Reaparitia identitatii musulmane. - În ultimul deceniu, Azerbaidjanul, care are o tradiție predominant șiită, a cunoscut o renaștere religioasă. Legăturile cu țările străine și dezvoltarea de noi moschei au permis oamenilor să-și revendice identitatea musulmană, precum și să reînvețe, pentru unii, teologia și practica religioasă. Pentru majoritate, religia rămâne un element cultural al identității colective, dar un anumit segment al populației a apelat activ la religie. Statul azer afirmă laicismul său în constituția sa și îl pune în practică în modul său de guvernare. Cu toate acestea, caracterul cultural al Islamului pătrunde acum instituțiile, oamenii și politica lor.

40 Cazul relațiilor azero-israeliene este un bun exemplu al acestei evoluții. Israelul a deschis în 1993 o ambasadă în Azerbaidjan cu care menține legături comerciale importante. Această ambasadă este cea mai importantă a statului ebraic de pe pământul musulman, iar Azerbaidjanul se bucură de bunăvoința lobby-ului evreiesc din Washington. Comunitățile evreiești din Azerbaidjan și legăturile sale cu Israel consolidează aceste relații. Din 1993, afacerea dintre cele două țări se va dezvolta prin intermediarul oamenilor de afaceri turco-israelieni, care ar fi avut și un rol important de intermediar între Baku și Ankara pentru livrările de echipament militar. În cele din urmă, Israelul speră să poată obține petrol din Marea Caspică prin Turcia. Prin jocul alianțelor regionale, această cooperare azero-israeliană se potrivește perfect în interesele axei pro-americane Baku-Tbilisi-Ankara.

43 O reacție postcolonială. - Asigurarea economică recent achiziționată oferă liderilor acestei țări noi avantaje în relațiile sale cu lumea exterioară. Avantajul economic oferă autonomia financiară necesară pentru a lua decizii cu suveranitate completă. Avantajul politic face posibilă eliberarea de orice formă de parteneriat care amintește în orice fel de dominația colonială. Acest aspect explică anumite reacții la atitudinile Moscovei sau Washingtonului considerate „paternaliste” sau postcolonialiste. Azerbaidjanul nu este singurul stat CSI care a comparat unele organizații internaționale (și în special OSCE pe probleme electorale) cu puterea autoritară a Moscovei în timpul Uniunii Sovietice. În unele cazuri, Baku nu a apreciat conținutul și seriozitatea noilor angajamente asumate, atât de important la momentul respectiv a fost să devină rapid un stat membru al acestor organizații. Astăzi, statul suveran azer intenționează, cu noul său statut de stat petrolier, să fie văzut ca partener cu drepturi comerciale și politice și să nu fie dictat de comportamentul său.