Stresul și efectele sale asupra inimii

Dr. Martin Juneau, MD, cardiolog FRCP și director de prevenire, Institutul de inimă din Montreal. Profesor clinic titular, Facultatea de Medicină, Universitatea din Montreal./Cardiolog și director de prevenire, Montreal Heart Institute. Profesor clinic, Facultatea de Medicină, Universitatea din Montreal. 21 august 2017

Actualizat la 22 mai 2018

Axa corticotropă
Când apare o situație stresantă, semnalele neuronale sunt produse în creier de sistemul limbic (amigdală, hipocampus) și transmise către hipotalamus (vezi figura 1).

figura 1. Axa corticotropă. Adaptat din gestionarea stresului, 2015.

Ca răspuns la acest semnal, hipotalamusul secretă hormonul corticoliberină (CRH) care activează glanda pituitară, o glandă endocrină care secretă mai mulți hormoni, inclusiv adrenocorticotropina (ACTH). Acest hormon este recunoscut rapid de receptori specifici din glandele suprarenale, care declanșează secreția de corticosteroizi (cortizol, aldosteron) și adrenalină. Răspunsul la stres este transmis de acești mesageri care au ca efect creșterea metabolismului (mai multe surse de energie) și a tensiunii arteriale. Cortizolul crește tensiunea arterială, nivelul zahărului din sânge și suprimă sistemul imunitar. Catecolaminele (adrenalina și norepinefrina) facilitează utilizarea rapidă și puternică a mușchilor. Adrenalina se leagă de receptorii din celulele hepatice și stimulează producția de glucoză. Cortizolul induce, de asemenea, transformarea acizilor grași în zaharuri și gluconeogeneză (producerea de glucoză din glicogen), ceea ce permite o alimentare semnificativă cu energie a mușchilor pentru a scăpa sau a combate situația stresantă.

Stresul intens și efectele sale asupra inimii
Stresul intens are un efect foarte puternic asupra sistemului nervos autonom simpatic, ceea ce provoacă o stimulare mare a inimii direct, precum și prin intermediul hormonilor, cum ar fi adrenalina. Aceste modificări accelerează ritmul cardiac, provoacă aritmii cardiace severe sau pot determina contracția arterelor coronare. Un bun exemplu al impactului negativ al stresului este creșterea dramatică a mortalității bruște care are loc în urma unui eveniment tragic: în săptămânile care au urmat cutremurului de pe Sendai și puternicul tsunami care a devastat această regiune din nord-estul Japoniei în 2011, numărul de persoane care a murit brusc dublat comparativ cu anii precedenți, o tendință care a continuat în termen de trei săptămâni de la șocul inițial (Figura 2). O creștere a mortalității bruște a fost, de asemenea, observată în urma altor cutremure majore (vezi aici și aici), ilustrând modul în care răspunsul fiziologic la stresul acut poate avea un impact negativ asupra inimii.

Figura 2. Creșterea numărului de arestări cardiace în timpul marelui cutremur din estul Japoniei din 2011, în cele trei cele mai afectate prefecturi (Iwate, Miyagi, Fukushima). Sursa: Kitamura și colab. (2013).

Figura 3. Poza stânga: Imagistica angiografică a inimii unei persoane cu tako-tsubo. Foto dreapta: Capcana caracatiței (tako-tsubo) folosită de pescarii din Japonia.

Figura 4. Efectele fiziopatologice ale stresului psihosocial acut. Conform lui Piña și colab., J. Am. Coll. Cardiol. 2018.

Depresie și boli cardiovasculare
În ceea ce privește depresia, mai multe studii au constatat că a fi deprimat după un infarct miocardic crește riscul de deces în lunile după externarea din spital. Un studiu realizat la Institutul de inimă de la Montreal de către Dr. François Lespérance și colaboratorii săi a demonstrat că prezența depresiei la pacienții spitalizați după un episod de angină pectorală instabilă înmulțește cu 6 riscurile de recurență fatală sau infarct în anul următor externării din spital.

Pentru a putea preveni în mod eficient recăderile, totul trebuie să înceapă cu creierul, deoarece odată ce stresul și stările depresive sunt bine „gestionate” și prioritățile sunt redefinite, pacienții sunt gata să-și schimbe stilul de viață. Din păcate, pacienții care provin din medii socio-economice dezavantajate au dificultăți asupra cărora medicamentul singur controlează puțin; aceștia sunt pacienții care beneficiază cel mai puțin de programele de prevenire din multiple motive economice și sociale. Acest fenomen este bine documentat în toate țările occidentale. Sărăcia rămâne cel mai mare factor de risc pentru mortalitatea prematură.

Ar trebui să folosim această abordare și în prevenirea primară, adică înainte de a ne îmbolnăvi? Răspunsul este absolut da. Persoanele care au mulți factori de risc sau care au o calitate a vieții slabă din cauza stresului cronic pot beneficia foarte mult de această abordare bazată pe atenție. Îl încurajez pe cititor să citească despre acest subiect: există multe cărți foarte accesibile (Christophe André: Meditating day after day, Matthieu Ricard: L'art de la méditation, Jon Kabat-Zinn: Au coeur de la tormente, la Mindfulness) and Rick Hanson: Hardwiring Happiness).

Abordarea sugerată de Jon Kabat-Zinn, Christophe André sau Matthieu Ricard ne permite să luăm timp, să observăm reacțiile noastre fizice și psihologice și să ne modificăm percepțiile și comportamentele. Contrar a ceea ce cred mulți oameni, meditația nu este o tehnică de relaxare sau un mod de a ne ascunde problemele. Este exact opusul; ideea este să te oprești un moment, să te concentrezi asupra momentului prezent și să-ți observi gândurile, astfel încât să poți transforma modul în care gândești. Mai degrabă decât un mijloc de relaxare, este de fapt un mijloc de transformare.