Studiu: anorexie, o dependență mai mult decât teama de a se îngrășa

teamă

Arhive foto La Presse

  • & sdk = joey & u = https% 3A% 2F% 2Fwww.lapresse.ca% 2Fvivre% 2Fsante% 2F201606% 2F07% 2F01-4989286-etude-lanorexia-une-addance-plus-quune-fear-de-ingrening.php & display = popup & ref = plugin & src = share_button "data-network =" facebook "title =" Partajare pe Facebook ">
  • ✓ Link copiat

Anorexia nervoasă, care afectează în principal fetele tinere, nu se explică prin teama de a se îngrășa, ci prin plăcerea de a pierde în greutate și, astfel, se încadrează în registrul dependențelor, sugerează un studiu publicat marți.

Această patologie rară, cu o componentă genetică, predomină la fete (9 fete pentru un băiat) și afectează de la 0,2% la 0,5% din populație, cu un vârf la copiii de 13 până la 25 de ani, potrivit prof. Philip Gorwoord. (Inserm, șef de secție la spitalul Saint-Anne, Paris).

Mult mai puțin frecventă decât bulimia (5 bulimice pentru anorexia nervoasă), anorexia are cea mai mare mortalitate suicidară dintre toate patologiile mentale (bipolare, schizofrenice.), Potrivit acestui specialist care a condus studiul publicat în revista de specialitate Translational Psychiatry.

„Suntem foarte săraci la nivel terapeutic și nicio țară nu are un medicament cu AM (autorizație de introducere pe piață) pentru anorexie”, remarcă el, referindu-se doar la „remisiuni reale într-o treime din cazuri”.

Anorexia are o puternică ereditate (70%), conform studiilor anterioare, în special pe familii și gemeni.

Dar, „nu există nicio genă pentru anorexie, ci gene de vulnerabilitate” față de această tulburare, notează dl Gorwood.

Gena asociată cel mai adesea cu anorexia controlează fabricarea unui factor, BDNF, implicat în supraviețuirea neuronilor și neuroplasticitate, adaugă el.

Diagnosticul acestei tulburări de alimentație se bazează de obicei pe trei criterii internaționale: prezența restricției alimentare care duce la pierderea în greutate, o percepție distorsionată a greutății și a corpului și o teamă intensă de a se îngrășa, conform manualului Asociației Americane de Psihiatrie (DSM -5).

Cu toate acestea, cercetătorii postulând că tulburarea era mai mult o dependență decât o fobie au vrut să aprofundeze această cale deschisă de lucrări foarte recente care evocă o întrerupere a „circuitului de recompensă” observat în dependențe.

Prin urmare, cercetătorii au analizat reacțiile spontane ale a 70 de pacienți și 20 de femei sănătoase la prezentarea de imagini ale persoanelor cu diferite greutăți folosind un test care măsoară rata transpirației pielii.

Emoția provocată de anumite imagini determină într-adevăr o creștere a transpirației, rapidă și automată.

La acești pacienți, cu greutăți diferite și cu grade diferite de severitate a bolii, vizualizarea imaginilor cu greutate normală și femei supraponderale au provocat o reacție comparabilă cu cea a subiecților sănătoși.

Pe de altă parte, în fața imaginilor de subțire, pacienții au avut reacții emoționale pozitive, în timp ce subiecții sănătoși nu au avut o reacție specială.

La pacienții care suferă de anorexie nervoasă, creșterea transpirației în fața imaginilor subțierii corpului ar putea fi explicată prin prezența unei forme specifice (numită „alela Met”) a genei, conform analizei cercetătorilor.

Această „foarte mare probabilitate” ca anorexia să facă parte din „registrul de dependență” ar trebui să îmbunătățească managementul cu anumite abordări terapeutice, de exemplu „terapia conștientă”, sugerează profesorul Gorwood.