TEODORESCU Irina

România

Cel care se aștepta să fie fericit mult timp (Ediția Gaïa, 2018)

Născută în București, locuitoare în Franța din 1998, Irina Teodorescu este o scriitoare francofonă. După o colecție de nuvele și două romane recunoscute de criticii francezi, germani și români, al treilea său roman este o poveste luminoasă și tragică în același timp, despre alegerea imposibilă dintre supunerea la dictatură și libertatea individuală. O tragicomedie locuită de o suflare sacră.

Născută la București în 1979, scriitoarea și designerul grafic Irina Teodorescu locuiește în Franța din 1998. După o colecție de nuvele (Treisprezece, Edițiile Émue), a publicat în 2014 Blestemul banditului mustaș, chiar primul său roman. De atunci a primit mai multe premii literare și recunoaștere de la critici și presa franceză, germană și română.

După Străini în 2015, a obținut o subvenție de scris de la misiunea Stendhal (în prezent Hors les murs Stendhal), pentru al treilea roman, selectat printre cei cinci finaliști ai Prix Ouest-France Étonnants Voyageurs 2018: Cel care se aștepta să fie fericit mult timp. Bo, care s-a născut și a crescut într-un regim totalitar, trebuie să plece pentru a-și salva fiul. El se confruntă cu o alegere: să plece ca agent al regimului sau să rămână și să-l condamne pe fiul său. O poveste atât luminoasă, cât și sfâșietoare, pe care Irina Teodorescu o conduce cu mult umor, ironie și respirație romantică.

Bibliografie

Cel care se aștepta să fie fericit mult timp (Gaïa Éditions, 2018)
Străini (Gaïa Éditions, 2015)
Blestemul banditului mustaș (Gaïa Éditions, 2014)
Treisprezece (Ediții Émue, 2011)

Cel care se aștepta să fie fericit mult timp

În primele zile ale vieții lui Bo, există bombe, o țigară care se fumegează, o societate totalitară care ia stăpânire. Bo crește, îi place muzica, matematica, prietenii lui, o femeie, alta. Clipește cu valuri și tranzistoare, inventează o telecomandă și un ceas cu alarmă, aparat de cafea și player record.
Pentru a-și salva fiul, Bo trebuie să părăsească țara. Deci, autoritățile oferă o afacere: să devină agentul lor să plece. Cum să faci alegerea ta, oricare ar fi aceasta ?

Pe un fundal de jazz și bebop, purtat de o scriere plină de fațetă, Cel care se aștepta să fie fericit mult timp spune o poveste strălucitoare și tragică în același timp.

Ziar

"O scriere foarte fluidă, plină de fațetă și, mai presus de toate, o poveste foarte originală. [...] Luminos, amuzant și tragic în același timp." (Radio clasic)

„Cu acest ultim opus, un act de echilibrare ușor și luminos, Irina se învecinează cu disperarea cu un sentiment de transgresiune colorat cu poezie care înmoaie seriozitatea subiectului ei ... Scrierile ei intenționează să ne bucure mult timp ... Să nu ne îndoim că ele reușește! " (Pe marcajele dvs. Tapage)

Străini

Joséphine este o fetiță română și franceză. Privilegiat, pentru că poate circula liber sub regimul comunist, dar respins, pentru că este străin la București ca la Paris. Joséphine se întreabă: poți fi îndrăgostit de profesorul tău de vioară? Apoi, ea devine fotograf, are succes. O întâlnește pe Nadia.
Pasiunea lor arde, Zidul a căzut, Palatul Poporului este din ce în ce mai puțin gri. Dar dragostea răstoarnă, orb, ia totul.
Nadia lupul, dansatoarea, este un râu supărat. La rândul ei, ea pleacă în exil, fuge de Josephine, caută un loc în care să se calmeze. Poate Kalior, orașul de est, frumusețea adormită. Găsiți umerii aurii pe care să ne reinventăm, pe măsură ce inventăm zei de care să ne agățăm.

Ziar

"În două cărți, Irina Teodorescu a cucerit scena literară franceză. [.] Două minunate pietre prețioase formate din personaje nebune și povești nebunești." (Metropolă, Arte)

„O lume foarte colorată, uneori realistă, uneori aproape ireală și imaginară, cu o ușurință, o grație foarte modestă, a cărei scriere răsună abil, atât fluidă, plină de descântec, fantezie și sensibilitate”. (Cecile Pellerin, Știri)

Blestemul banditului mustaș

Undeva în est, la începutul secolului al XX-lea, Gheorghe Marinescu primește un tratament de înfrumusețare la frizer.
Un om cu o mustață lungă se prăbușește, care pretinde cea mai bună lamă a comerciantului. Gheorghe se împrietenește cu omul mustaț, descoperind că înjură pe terci de fasole albă. De altfel, acest om de șosea, care adună comori pentru a le redistribui celor nevoiași, își dezvăluie ascunzătoarea.
Nici unul, nici doi, invidiosul Marinescu face ceva ireparabil. Așa cade un blestem asupra lui Gheorghe și a tuturor descendenților săi, până în anul două mii. Și de fapt.
Ritmul este agitat, tonul eliminat, un prim roman tragic și nebun în același timp.