Tot ce trebuie să știți despre șalotă

rezumat

Cum a ajuns șalota pe farfuriile noastre ?

Șalotul este o legumă care aparține aceleiași familii ca usturoiul, ceapa, prazul: cea a alliaceae. Numele său științific Allium ascalonicum sugerează că a venit din Turkestan, o țară din Asia Centrală, unde a fost urmărită de mai bine de 2000 de ani.

Urmele șalotului au fost găsite și în Palestina, Israel, Persia și Egipt, unde a fost folosită în ritualuri religioase, precum și în culte.

A sosit în Franța grație cruciadelor și a început să aibă un loc în grădinile franceze sub Carol cel Mare.

Dar le găsim (urme scrise) în secolele XI și XII în grădini de familie, precum și în ferme.

Astăzi, șalota este cultivată în principal în nordul Franței, în Bretania și în Valea Loarei. A fost introdus în aceste regiuni în secolul al XVII-lea.

Șalota este un condiment de legume care face parte din gastronomia franceză. Intră astfel în compoziția multor sosuri precum béarnaise, Bordeaux, dar și în oțet.

Care sunt diferitele soiuri de șalotă ?

Eșalotele de pe tarabele noastre sunt împărțite în două familii numeroase:

Șalotă roz, numită și șalotă Jersey sau șalotă bretonă

Această familie de șalotă are trei forme diferite de șalotă:

Echalotul rotund:

Șalotul rotund are un miros dulce, cu un strat clar și carne albă, dezvoltă o aromă ușoară. Este produs în principal în estul Franței și Olanda sub două soiuri: Rondeline și Lysca.

Eșalotă lungă

Șalota lungă are un parfum puternic, o formă alungită și regulată și este îmbrăcată într-o culoare galben arămiu. Are o carne roz care îi conferă o aromă fină. Este produs în principal din Valea Loarei, precum și din Bretania. Acestea sunt în principal soiuri Bretor, Jermor, Vigamor, Longor, Elisor și Pesandor.

Șalotă jumătate lungă

Șalotă pe jumătate lungă, numită și „șalotă cu pere”, este foarte parfumată, este mai rotunjită decât șalotă lungă și are o blană de culoare cupru-roz până la roșu. Carnea sa, care poate fi albă până la roz, are o aromă dulce. Este produs în principal în Franța cu soiurile Mikor, Arvro, Grisor sau chiar Delvad.

Șalotă cenușie

Șalota cenușie are o coajă groasă de culoare gri-maro, are un bulb alungit și foarte arcuit. Are o aromă foarte marcată și puternică. Este produs în principal în estul Franței, Auvergne și Midi. Cea mai faimoasă varietate este Griselle.

Bogat în vitamine din grupul B, precum și în minerale și antioxidanți, șalota își are locul pe farfurii.

Șalota este o legumă/condiment care se împerechează foarte bine cu multe feluri de mâncare (salată, ca acompaniament la carne sau legume). Este perfect pentru aromarea ușoară a unui fel de mâncare, oferind în același timp efecte benefice pentru organism.

Efecte antibacteriene

La fel ca ceapa sau usturoiul din aceeași familie, șalotii conțin compuși de sulf care au proprietăți antimicrobiene și antifungice conform studiilor in vitro. Aveți grijă, însă, în niciun caz, șalota nu trebuie să înlocuiască tratamentul medicamentos în cazul unei infecții bacteriene sau fungice.

Efecte asupra digestiei

Probleme de digestie? Conținutul ridicat de fibre de șalotă ajută la îmbunătățirea tranzitului intestinal, precum și la efectul de sațietate.

Cu toate acestea, dacă sunteți sensibil la nivelul digestiv, știți că șalota este mai bine tolerată atunci când este gătită.

Efecte antioxidante

Datorită bogăției sale în antioxidanți, precum și a compușilor săi de sulf, șalota ar putea preveni anumite tipuri de cancer precum cele ale sistemului digestiv.

La fel ca ceapa și usturoiul, șalotii conțin și quercetină, un flavonoid antioxidant despre care se crede că are efecte benefice asupra prevenirii fibrozei hepatice și a osteoporozei. De asemenea, ar reduce riscul cardiovascular prin reducerea inflamației și a tensiunii arteriale.

Șalotele conțin alți antioxidanți care vor limita daunele provocate de radicalii liberi și acționează astfel împotriva apariției cancerului, a bolilor cardiovasculare și a bolilor legate de îmbătrânire.

Willcox JK, Ash SL, Catignani GL. Antioxidanți și prevenirea bolilor cronice. Crit Rev Food Sci Nutr 2004; 44 (4): 275-95.

Bianchini F, Vainio H. Legume Allium și compuși organosulfurici: ajută la prevenirea cancerului? Environ Health Perspect 2001 septembrie; 109 (9): 893-902.