Care sunt principalele tulburări mentale la tineri ?

Cele mai frecvente tulburări psihice la tineri

Adolescența este o perioadă de tranziție la maturitate marcată de multe transformări. În special, tinerii trebuie să se adapteze psihologic la schimbările care au loc în corpul lor, să își construiască propria identitate și să adapteze în timp relațiile pe care le au cu părinții lor în special. De asemenea, se află într-o fază de a-și construi relațiile prietenoase și iubitoare, de a-și descoperi sexualitatea. În cele din urmă, el este în căutarea autonomiei.

Această perioadă cheie pentru integrare socială, formare profesională și intrarea în viața profesională poate fi destabilizată de mai multe tulburări care afectează sănătatea mintală, care sunt frecvent observate la tineri. Cele mai frecvente sunt tulburările:

nerăbdător;
depresiv;
comportament alimentar;
comportament captivant și riscant.

Schizofrenia este mai rară și afectează în principal adulții tineri.

Aceste probleme de sănătate pot afecta considerabil dezvoltarea unui tânăr și capacitatea acestuia de a trăi liniștit acasă, la locul de studiu sau la locul de muncă, cu prietenii săi și cu cei din jur.

Tulburări de anxietate și anxietate

Anxietatea este frecvent experimentată la adolescenți. Frica sau anxietatea temporară sunt reacții normale. Este într-adevăr comun să simți frică atunci când te confrunți cu o situație stresantă, cum ar fi un examen, un interviu de angajare sau orice alt eveniment cheie din viața ta. Așa cum nu este neobișnuit să reacționezi excesiv sau să te simți „anxios” atunci când te afli într-o situație percepută ca o amenințare. Acest tip de anxietate de scurtă durată este, în general, experimentat ca o reținere dureroasă a unui pericol, indiferent dacă este precis sau prost identificat.

Când această anxietate durează excesiv, se numește tulburări de anxietate. Aceste tulburări cronice sunt exprimate într-un mod variabil în funcție de oameni și se instalează în diferite forme.

Anxietate generalizată

Anxietatea generalizată se caracterizează printr-o îngrijorare constantă, greu de controlat și durabil; prezent de mai bine de șase luni, această tensiune se concentrează pe cel puțin două teme esențiale vieții tuturor, printre care: munca, banii, sănătatea, viitorul.

Persoana aflată într-o stare de anxietate și frică aproape permanentă are preocupări disproporționate în comparație cu realitatea riscurilor. Ea se află într-o stare de extremă vigilență față de cei din jur și de mediul ei.

Această stare este asociată cu diferite simptome fizice: dureri de cap, dureri musculare, oboseală, insomnie, transpirație, palpitații etc.

Tulburare de panica

Această tulburare de anxietate are ca rezultat asocierea a două fenomene:

o succesiune de atacuri de panică (sau atacuri de anxietate acută), adică perioade de frică și disconfort intense. Apariția lor este mai mult sau mai puțin frecventă și imprevizibilă;
teama, în anticipare, de un alt atac de panică. Cu alte cuvinte, „frica de a te teme”.

Tulburarea de panică împiedică foarte mult viața de zi cu zi a persoanei care este predispusă la ea. Atacurile devin o preocupare permanentă pentru ea. Apoi își schimbă comportamentul obișnuit.

Această tulburare poate fi uneori însoțită deagorafobie (frica de spațiile și locurile publice).

Fobie

Fobia este o frică intensă și nerezonabilă:

un obiect sau un element natural precum întuneric, furtună, sânge etc.;
a unui animal. Această teamă poate fi declanșată la vederea unui păianjen (arahnofobie), a unui șarpe, a unui șoarece etc.;
a unei situații. O teamă evidentă de a fi la înălțimi, de a fi închis (claustrofobie), de a fi într-un loc public (agorafobie) etc.

De multe ori, persoana cu fobie recunoaște iraționalitatea acesteia. Căutarea de a evita ceea ce cauzează disconfortul poate determina persoana să evite să vorbească despre asta sau chiar să se gândească la asta.

Fobie sociala

fobie sociala este anxietatea legată de privirea celorlalți, indiferent dacă este vorba de o singură persoană sau de un grup. Este prezent în anticipare, chiar înainte ca persoana să fie expusă la privirea altei persoane. Se traduce prin:

frica de relațiile sociale;
o înțelegere a situațiilor competitive;
teama de a fi urmărit sau de a acționa sub privirea și judecata altora.

Persoana se teme atunci să vorbească în public, să lucreze, să scrie etc. sub privirea altora. Îi este frică să se înroșească (ereutofobia) în public, să tremure, să-și piardă mijloacele, să nu se poată exprima, să nu poată efectua acțiunile corecte etc.

Adolescența și fobia socială

Următoarele manifestări ale fobiilor sociale sunt frecvente în adolescență:

teama de a avea o deformare fizică (dismorfofobie). Pe măsură ce corpul adolescentului suferă schimbări rapide, această fobie accentuează teama de respingere socială;
fobie școlară;
autofobie sau fobie a singurătății care are ca rezultat teama de a dispărea din privirea celorlalți. Este adesea asociat cu tulburări de dependență sau depresie;
sindromul de amenințare depresivă care corespunde unei îngrijorări, chiar a unei terori intense, a sentimentului invadat de tristețe, albastru și gânduri suicidare. Acest sentiment de obicei nu durează și este legat de afect.

Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)

TOC se manifestă prin două tipuri de simptome mai mult sau mai puțin pronunțate: obsesii si constrângeri. Ele pot apărea singure sau simultan și au, în toate cazurile, un impact puternic asupra comportamentului zilnic.

Obsesii

Sunt gânduri (idei, imagini) sau impulss (nevoia irezistibilă de a efectua anumite acte) invazive și recurente. Obsesiile observate de obicei se referă la:

curățenie, germeni și contaminare;
teama de a comite acte de impulsuri violente sau agresive;
simțindu-se excesiv de responsabil pentru siguranța celorlalți.

Compulsii

Pentru a-și alunga obsesia din minte sau pentru a-și reduce anxietatea, persoana va adopta comportamente și va efectua acte mentale repetitive (sau „ritualuri”). Acestea sunt constrângeri care iau o anumită formă, ca răspuns la obsesie.

Această boală afectează în principal subiecte tinere, chiar și copii. Bărbații și femeile sunt la fel de afectați. În 65% din cazuri, boala începe înainte de vârsta de 25 de ani.

Persoana care suferă de TOC este conștientă de absurditatea gândurilor sau a comportamentului lor care sunt scăpate de sub control. Își pierde simțul priorităților în timp ce este conștientă de faptul că obsesiile sale provin din propria activitate mentală. Fără ajutor nu se poate opri.

TOC, care este foarte invalidant în fiecare zi, poate afecta puternic viața socială și poate avea consecințe grave asupra muncii sau a participării la o școală. Retragerea în sine poate înrăutăți izolarea și singurătatea. În cele mai severe cazuri, depresia poate duce la sinucidere.

Cele mai frecvente obsesii/constrângeri

Cele mai frecvent observate TOC sunt:

Depresia

depresie se caracterizează prin tulburări ale dispoziției manifestate prin tristețe și pierderea plăcerii. Aceasta duce la o viziune pesimistă asupra lumii și asupra propriei persoane. Durează cel puțin două săptămâni și are un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. La adolescenți și tineri, această boală mintală se manifestă prin:

tulburări emoționale;
probleme cognitive și psihomotorii;
numeroase plângeri somatice;
unele semne negative.

La nivel global, depresia este a 15-a cauză principală de boală și dizabilitate în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 10-14 ani și a 4-a în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani.

Tulburări emoționale

Aceste tulburări apar într-o dispoziție deprimată sau iritabilă, prezentă într-un mod durabil, adică în fiecare zi timp de cel puțin două săptămâni, cea mai mare parte a zilei și rupându-se de starea anterioară depresiei. Semnele care ne fac să ne gândim la tulburările emoționale sunt:

tristețe, descurajare copleșitoare sau descurajare, plâns frecvent, labilitate (fragilitate) a dispoziției. Tânărul spune că este „trist” sau „moros”;
anxietate omniprezentă sau agravarea manifestărilor de anxietate preexistente;
dimpotrivă, o dispoziție obraznică, proteste, supărată, ostilă, agresivă sau acuzatoare. Tânărul este hiperreactiv la frustrare (care nu trebuie confundat cu o simplă intoleranță la cea de origine educațională) sau hipersensibil la respingere. El se descrie ca având nervii „pe margine”.

Uneori, starea de depresie poate rămâne „reactivă”: adolescentul poate prezenta o îmbunătățire tranzitorie în fața anumitor evenimente pozitive (compliment, relație).

Manifestări cognitive și psihomotorii

Semnele depresiei pot fi prezente și atunci când tânărul:

are idei omniprezente de lipsă de valoare, neputință, lipsă de speranță, vinovăție, nedemnitate. Nu este capabil să-și exprime calitățile, spune că este „rău” sau că „merită să fie pedepsit”. Simte că nu este iubit sau că este respins;
nu ia nicio decizie;
are gânduri recurente de sinucidere și moarte care îl invadează;
prezintă o încetinire psihomotorie invazivă și durabilă cu:
- activitate scăzută și oboseală fluctuantă în funcție de activitate, dând aspectul de lene,
- tulburări de concentrare,
- încetineală în gândire;
arată, dimpotrivă, o agitație psihomotorie copleșitoare. El nu poate sta liniștit, se mișcă tot timpul, își zvârlește mâinile, manipulează orice vine, chiar aruncă amenințări sau încearcă să fugă.

Plângeri somatice

Adolescentul nu își exprimă sentimentele în mod direct și spontan, ci mai degrabă le prezintă indirect, prin comportamentul său sau semne fizice (somatizări), cum ar fi:

dureri de cap frecvente (dureri de cap);
dureri abdominale recurente;
un sentiment de disconfort și disconfort în mod repetat;
tulburări de somn de durată. Acestea pot duce la insomnie atunci când tânărul ar dori să adoarmă, o trezire nocturnă sau timpurie sau chiar mari dificultăți de a se trezi dimineața, tulburări care duc la stări de somnolență în timpul zilei;
tulburări alimentare specifice, cum ar fi anorexia, consumul excesiv sau bulimia sau o fluctuație semnificativă a greutății.

Repercusiunile asupra obiceiurilor tinerilor

Starea de spirit deprimată se simte în activitățile (sport, jocuri) practicate de tânăr și în relațiile pe care le întreține de obicei. Rezultă o pierdere parțială sau totală a plăcerii, indiferență emoțională, plictiseală persistentă și lipsă de motivație, interes, entuziasm. Repercusiunile în viața de zi cu zi sunt multiple. Se găsesc în:

dezinvestirea școlii (scăderea notelor, abandonul școlar, absenteism);
hiperinvestire în anumite activități (internet, rețele sociale, jocuri video online, sport, educație);
necesitatea unui efort suplimentar pentru a obține performanțe identice;
sfârșitul activităților de agrement practicate până acum;
izolarea care are ca rezultat retragerea în sine sau în anumite activități izolate, cum ar fi jocurile video;
evitarea relațiilor sociale sau chiar comportament sau opoziție negativă atunci când este chemat;
comportament cu risc ridicat care se rupe cu funcționarea adolescentului: intoxicație patologică, comportament sexual riscant, fugă.

Depresie și tulburare bipolară

Depresia poate marca debutul tulburării bipolare caracterizată prin tulburări recurente ale dispoziției. Această tulburare combină fazele depresive și fazele maniacale (episod de excitare anormală).

Între cei doi poli sau faze, persoana care suferă de boală bipolară, găsește o dispoziție stabilă.