Un grup de scarabe italice - Perseu

Moret Jean-Marc. Un grup de scarabe italice. În: Journal des savants, 1995, nr. 1. pp. 31-64.

Acest articol conține ilustrații pentru care nu am primit permisiunea de a distribui (aflați mai multe)

Înainte de a continua cu orice încărcare, editorii jurnalului solicită autorilor articolelor și ilustrațiilor să obțină autorizațiile lor. În acest articol, persoana care deține drepturile asupra ilustrațiilor trebuia să refuze distribuirea gratuită și deschisă a operei sale. Prin urmare, am aplicat măști care permit ascunderea ilustrației (și, prin urmare, satisfacerea cererii beneficiarului) și lăsarea accesului liber la textul articolului.

UN GRUP DE GÂNECI ITALICI

Pentru Diana Scarisbrick

"Ein edler Mensch, in dessen Seele Gott die Fâhigkeit wahrer Charaktergrôsse und Geistes- hoheit gelegt" (Goethe to Eckermann, 28 martie 1827)

De la prima sa mențiune a lui Eduard Gerhard1 în 1851, un scarabe etrusc (fig. 2), care ilustrează moartea lui Laocoon și a fiilor săi, a continuat să fie titluri. Mai întâi deținut de Gerhard însuși, a intrat în British Museum în 1898, după ce a trecut în colecția Hertz, apoi în colecția Morrison. Interesul, ar trebui să spunem neîncetarea, pe care arheologii l-au arătat în locul său timp de un secol și jumătate, se explică în special prin miza iconografică: gravura arată, cu câteva secole înainte de faimosul grup din Vatican 2, șerpii sufocându victime și, mai presus de toate, tatăl și cei doi fii asociați într-o triadă, a căror îndrăzneală și originalitate 3, se credea în general, nu puteau fi atribuite unui gravor etrusc. Adhuc sub judice lis est. În urma

1. AZ 1851, p. 95, nr. 113 (= catalogul colecției Hertz).

2. Helbig I4, nr. 219 [W. Fuchs]; G. Lippold, Die griechische Plastik (Hdb. Der Archâologie, 1950), p. 384, ft. 135/2; W. H. Schuchhardt, Die Kunst der Griechen (1940), pp. 438-443, fig. 410-41 1. Bibl. complet: G. Hafner, Die Laokoon-Gruppen. Ein gordischer Knoten (Abh. Mainz, 1992, Nr. 5), pp. 47-55.

3. De aici și refuzul unora de a-i recunoaște pe Laocoon și pe fiii săi. Triada bacchică, conform lui Ch. Picard, Hommages à Léon Herrmann (= Latomus 44, i960), pp. 599-601, pi. 33/2. Personaje ale mitologiei etrusce urmărite de Furies, după G. Hafner, op. cit., (n. precedent), p. 41,

4. Simptomatic afirmația lui K. Schefold, Die Sagen von den Argonauten, von Theben und Troja in der klassischen und hellenistischen Kunst (1989), p. 279 (care, în plus, nu menționează scarabeul): "Sicher bezeugt ist Laokoons Tod durch die Schlangen aber erst durch Bilder in Pompeji, Kontorniaten und den Vergilius Vaticanus". Cu toate acestea, Furtwaengler fusese clar