3 - Orientarea diagnosticului în fața dispneei cronice (vezi tabelul 1)

Toate cauzele dispneei acute pot evolua inițial către cronice sau subacute. Ca și în cazul dispneei acute, principalele cauze sunt de origine cardiopulmonară.
Evaluarea se poate face fără urgență spre deosebire de dispneea acută. Principalele examinări suplimentare care vor fi discutate sunt:
- măsurarea gazelor arteriale;
- explorarea funcțională respiratorie (EFR);
- electrocardiogramă;
- ecocardiografie-doppler;
- Raze x la piept;
- număr de trombocite.

fața

3. 1 - Etiologii de origine cardiacă

Sunt numeroase și includ:

- toate cauzele insuficienței cardiace (boală cardiacă valvulară, ischemică; cardiomiopatii primare sau toxice dilatate; insuficiență cardiacă cu funcție sistolică conservată etc.);
- constricție pericardică.

3. 2 - Etiologii pulmonare

- Patologii asociate cu o tulburare ventilatorie obstructivă:

  • Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC);
  • astm cu dispnee continua.

- Patologii asociate cu o tulburare ventilatorie restrictivă:

  • Pneumopatii difuze de infiltrare: grupează multe afecțiuni având ca numitor comun o infiltrare difuză a cadrului conjunctiv al plămânului și adesea alveolelor, bronhiolelor și vaselor de calibru mic cu implicare extracelulară sub formă de fibroză de colagen sau depunere a altor substanțe;
  • pneumoconioză: boli pulmonare non-neoplazice rezultate din inhalarea particulelor (de exemplu: azbestoză);
  • sechele pleurale post-tuberculoase;
  • paralizie frenică;
  • cifoscolioza;
  • obezitate morbida.

3. 3 - Hipertensiune arterială pulmonară (HAP)

Etiologiile sunt numeroase, dintre care cele mai frecvente sunt:
- HAP idiopatică (denumită anterior HAP primitivă);

- forma familiei;
- HTAP asociat cu:

  • conectivită (cel mai adesea sclerodermie),
  • un șunt intracardiac (de exemplu, comunicarea interatrială),
  • Infecția cu HIV;

- de origine toxică, în special cu antecedente de administrare de anorectice (izomeride).
Aceasta este hipertensiune pulmonară precapilară (definită de un PAPm> 25 mmHg în repaus sau> 30 mmHg în timpul exercițiului și o presiune capilară medie < 15 mmHg mesurées lors d’un cathétérisme cardiaque droit).
Trebuie remarcat faptul că termenul de hipertensiune arterială pulmonară trebuie utilizat numai pentru hipertensiunea pulmonară în care există o creștere izolată a presiunii în arterele pulmonare. În alte cazuri, ar trebui utilizat termenul de hipertensiune pulmonară (de exemplu: hipertensiune pulmonară postcapilară asociată cu boli de inimă stângă, hipertensiune pulmonară asociată cu boli respiratorii sau postembolice).
Din punct de vedere clinic, aceasta este dispneea care poate apărea la un pacient de orice vârstă cu un examen cardiologic și pulmonar care poate rămâne normal și fără modificări marcate ale radiografiei toracice. Diagnosticul este sugerat de ecocardiografie pentru a arăta o creștere a presiunii pulmonare și este confirmat prin cateterism cardiac drept.
Prognosticul acestei patologii, deși a rămas rezervat, a fost recent îmbunătățit semnificativ odată cu apariția unor noi terapii, cum ar fi antagoniști ai receptorilor de endotelină (bosentan: Tracleer®).

3. 4 - Hipertensiune pulmonară postembolică

Complicații grave ale bolii tromboembolice după unul sau mai multe episoade de embolie pulmonară cu persistență a hipertensiunii pulmonare precapilare.

3. 5 - Alte cauze

  • Obstacole pe căile respiratorii superioare: tumoră ORL, corp străin nerecunoscut, tumori traheale sau mediastinale.
  • Anemie.
  • Acidoza metabolică.
  • Cauze de origine neuromusculară (miopatie).
  • Sindromul de hiperventilație sau dispneea psihogenă.
  • Patologii de transport al oxigenului: sulf-hemoglobinemie și met-hemoglobinemie sau otrăvire cu monoxid de carbon.


Pentru a afla mai multe

Colegiul Național al Profesorilor de Resuscitare Medicală. Reanimare și urgențe. Colecția de cunoștințe și practici. A 2-a ed. Paris; Masson; itemi 193 detresă respiratorie acută; 226: astm acut și 227: boală pulmonară obstructivă cronică.