Antagoniști alfa2-adrenergici ca antidepresivi Mirtazapină/mianserină

Rezumatul foii

Antagoniștii alfa 2 reprezentați de mirtazapină și mianserină sunt antidepresive cu o țintă farmacologică diferită de alte antidepresive. Sunt antagoniști ai receptorilor presinaptici inhibitori noradrenergici. Aceste medicamente permit ridicarea frânei neurotransmisiei serotoninergice. Datorită specificității relative a țintelor asupra receptorilor adrenergici și serotoninergici, au fost raportate puține efecte asupra receptorilor colinergici și dopaminergici, rezultând astfel o bună acceptabilitate a acestui medicament.
Unii antagoniști alfa 2 (mirtazapina) blochează, de asemenea, receptorii 5-HT2 și 5-HT3, ajutând la prevenirea manifestărilor de anxietate, neliniște, insomnie sau efecte atropine.

Administrate pe cale orală, acestea sunt absorbite de tractul gastro-intestinal și eliminate în principal prin rinichi. Asocierea lor cu IMAO nu este recomandată pentru riscurile sindromului serotoninei.

Articol (e) ECN

Medicamentele existente

Mecanisme de acțiune ale diferitelor molecule

Activitatea antidepresivă a mirtazapinei se efectuează printr-o creștere a neurotransmisiei noradrenergice prin blocarea autoreceptorilor alfa 2. Creșterea neurotransmisiei noradrenergice stimulează receptorii alfa 1 localizați pe fibrele serotoninergice și conduce la o eliberare de 5-. HT. Eliberarea crescută de serotonină este direct legată de o creștere a neurotransmisiei de către receptorii 5-HT1. În plus, unii antagoniști alfa 2, cum ar fi mirtazapina, blochează, de asemenea, receptorii 5-HT2 și 5-HT3, prevenind manifestările de anxietate, agitație, insomnie sau efecte atropine.

Efecte clinice utile

Antagoniștii Alpha 2 sunt indicați într-un episod depresiv caracterizat. Tratamentul medicamentului începe cu o doză de 30 mg pe zi pentru mianserină și 15 mg pe zi pentru mirtazapină, știind că doza va fi în general crescută pentru a obține un răspuns clinic optim.

Farmacodinamica efectelor clinice utile

Antagoniștii alfa 2 blochează receptorii alfa 2 presinaptici (auto și heteroreceptori) previn efectul inhibitor al norepinefrinei asupra eliberării serotoninei și, prin urmare, măresc eliberarea serotoninei. Eliberarea crescută de serotonină este direct legată de o creștere a neurotransmisiei de către receptorii 5-HT1.

Aceste medicamente sunt utilizate în general pentru depresie la vârstnici. Efectele secundare ale creșterii în greutate și hipnoticele pot fi de interes pentru această populație.

Caracteristici farmacocinetice utile clinic

Antagoniștii alfa 2 sunt absorbiți rapid și extensiv după administrarea orală, prin tractul gastro-intestinal. Concentrația plasmatică maximă este atinsă în decurs de 2 ore. Biodisponibilitatea este de aproximativ 30 până la 50% după o singură doză zilnică sau după administrare repetată.
Antagoniștii Alpha 2 sunt puternic legați de proteinele plasmatice (85%), iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 20 până la 40 de ore. Principalele biotransformări sunt demetilarea și oxidarea, urmate de conjugare.

Sursa variabilității răspunsului

La vârstnici, doza recomandată este aceeași ca la adulți, dar creșterea dozei pentru a obține un răspuns clinic optim necesită o monitorizare atentă din cauza riscului ortostatic.

Situații riscante sau inadecvate

Antagoniștii Alpha 2 sunt contraindicați în hipersensibilitate la această clasă de medicamente, în combinație cu IMAO sau alcool sau în insuficiența hepatică. La fel, în caz de sarcină sau în timpul alăptării, administrarea de antagoniști alfa 2 este puternic descurajată. Nu sunt disponibile date cu privire la posibilele interacțiuni cu medicamente anti-psihotice.

Precauții de utilizare

În cazul unui viraj maniacal sincer, tratamentul va fi oprit. Antagoniștii Alpha 2 trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică și/sau renală, din cauza riscului de supradozaj. La copii, antagoniștii alfa 2 nu sunt recomandați din cauza lipsei studiilor privind eficacitatea și siguranța.

Efecte secundare

În ceea ce privește efectele nedorite, datorită profilului lor farmacologic particular, antagoniștii alfa 2 sunt teoretic lipsiți de efecte nedorite de tip anticolinergic, adrenergic sau serotoninergic. Cele mai frecvente efecte secundare observate în timpul tratamentului sunt creșterea poftei de mâncare și creșterea în greutate, somnolență care apare de obicei în primele săptămâni de tratament (antagonism H1). Mianserina este bine cunoscută pentru efectul său sedativ, în special la începutul tratamentului și la doze mari. În cazuri rare, se observă hipotensiune posturală, acces maniacal, convulsii, tremurături, mioclonie, edem cu creșterea în greutate asociată, exantem, gură uscată. Au fost observate cazuri de artralgie cu utilizarea mirtazapinei.

Monitorizarea efectelor

Mai rar, a fost raportată o creștere a enzimelor hepatice, precum și tulburări reversibile ale sângelui liniei albe, cum ar fi agranulocitoză, leucopenie și granulocitopenie, cu mirtazapină.

Imprimați fișierul

30 mai 2018

Postat în:Antidepresive

Distribuie această pagină

Site folosind cookie-uri.

Te rog acceptă. Află mai multe

În aplicarea directivei europene cunoscute sub denumirea de „pachetul de telecomunicații”, utilizatorii de internet trebuie să fie informați și să-și dea consimțământul înainte de introducerea trasoarelor. Ar trebui să aibă opțiunea de a alege să nu fie urmăriți atunci când vizitează un site sau utilizează o aplicație. Prin urmare, editorii au obligația de a solicita consimțământul prealabil din partea utilizatorilor. Acest consimțământ este valabil cel mult 13 luni. Cu toate acestea, unii trasori sunt scutiți de obținerea acestui consimțământ.